În vremurile noastre este ceva normal ca oamenii să doarmă între șapte și nouă ore pe noapte, dar așa a fost întotdeauna? O carte despre istoria somnului arată că, în Evul Mediu, oamenii dormeau diferit față de cum suntem noi obișnuiți acum.
Somnul bifazic. Cum dormeau oamenii în Evul Mediu
Potrivit cercetătorilor, strămoșii noștri împărțeau somnul în două părți, cu o pauză de 2-3 ore la miezul nopții. Această practică se numește somn bifazic, iar odată cu trecerea timpului oamenii au uitat să doarmă în acest fel.
În 2005, istoricul Roger Ekirch ne-a reamintit în cartea sa de obiceiul de somn al strămoșilor noștri. El a studiat subiectul somnului bifazic timp de 16 ani, iar în tot acest timp a găsit aproximativ 500 de surse istorice în care era descris obiceiul de somn al oamenilor care au trăit în vremuri străvechi.
Potrivit lui Ekirch, strămoșii noștri mergeau la culcare la aproximativ două ore după lăsarea întunericului. Se trezeau pe la miezul nopții și se culcau din nou câteva ore mai târziu. Cu alte cuvinte, trezirea în timpul nopții nu îi deranja deloc. După cum a descoperit istoricul, oamenii antici foloseau acest timp în avantajul lor: se rugau, făceau sex, fumau, socializau și își vizitau prietenii.
Indiferent de ce făceau în această pauză de două ore de la somn, următorul pas era să se întoarcă în pat și să doarmă până în zori sau chiar până după răsăritul Soarelui. Acesta se numea „somnul de dimineață”.
Istoricul a găsit multe scrieri care menționează acest tip de rutină. Cărțile medicale din secolul al XV-lea până în secolul al XVIII-lea vorbesc pe larg despre obiceiurile nocturne și îi sfătuiau adesea pe oameni cum să doarmă. Astfel, medicii din trecut sfătuiau oamenii să doarmă pe partea dreaptă în timpul „primului somn” și „după primul somn să se întoarcă pe partea stângă”, pentru o digestie mai bună și un somn mai liniștit.
Somnul bifazic are rădăcini în perioada Imperiului Roman. Mai târziu a fost adoptat de călugări, deoarece trebuiau să se trezească pentru liturghia de la miezul nopții. Obiceiul s-a răspândit în cele din urmă la toate categoriile sociale.
Potrivit BBC, somnul bifazic nu a fost practicat doar în Europa. Ekirch a găsit dovezi ale obiceiului în Africa, Asia de Sud și de Sud-Est, America de Sud, Orientul Mijlociu și chiar Australia.
Istoricul susține că somnul bifazic a fost abandonat de către europeni odată cu apariția electricității, deoarece nu mai avea rost să te culci devreme. Pe lângă alterarea ritmurilor circadiene ale populației, iluminarea artificială a prelungit durata primul somn și l-a scurtat pe cel de-al doilea.
În epoca modernă puțini oameni mai practică somnul bifazic. O subvariantă a acestui tip de somn este întâlnită la popoarele mediteraneene: oamenii din Italia, Spania și Grecia au obiceiul de a dormi câteva ore după amiaza.