La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, o tânără japoneză s-a trezit izolată pe o insulă tropicală din mijlocul Pacificului, înconjurată de peste 30 de bărbați. Ce s-a întâmplat în anii următori a rămas una dintre cele mai stranii povești de supraviețuire ale secolului XX.
Insula Anatahan și primii coloniști
Anatahan este o mică insulă vulcanică din arhipelagul Insulelor Mariane, cu o suprafață de doar 33,9 kilometri pătrați. Colonizată inițial de spanioli, insula a trecut succesiv în stăpânirea germanilor, apoi a japonezilor, care au înființat aici plantații întinse de nuci de cocos.
Pentru a supraveghea cei aproximativ 45 de muncitori aduși pe insulă, autoritățile japoneze l-au trimis pe funcționarul Kikuichiro Higa. Acesta și-a numit adjunct un văr, Sōichi Higa, care a sosit pe insulă împreună cu soția sa, Kazuko, în vârstă de 28 de ani, chiar înainte de izbucnirea războiului.
Când conflictul a început, majoritatea muncitorilor au părăsit insula, iar Sōichi a plecat și el temporar, promițând că se va întoarce în decurs de o lună pentru a-și aduce sora. Nu s-a mai întors niciodată.
O comunitate formată din întâmplare
Rămași singuri pe insulă, Kazuko și cumatul ei, Kikuichiro au ajuns, cu timpul, să formeze un cuplu și s-au căsătorit. Viața lor liniștită s-a schimbat radical în 1944, când aviația americană a scufundat trei nave japoneze în apropierea insulei. Treizeci și doi de marinari supraviețuitori au ajuns la mal, unde au fost primiți de cei doi soți.
Grupul a reușit să se organizeze relativ bine, hrănindu-se din fructe, legume și animale locale și producând chiar propriul vin de cocos. În 1945, un bombardier american B-29 s-a prăbușit pe insulă, iar coloniștii au folosit resturile aeronavei pentru a-și confecționa unelte, vase și îmbrăcăminte.
Rivalitatea care a dus la haos
Fără să știe că războiul se terminase, grupul a continuat să trăiască izolat. Fiind singura femeie din mijlocul a treizeci de bărbați, se spune că prezența lui Kazuko a devenit rapid sursa unor rivalități tot mai violente.
Unul dintre marinari l-a ucis pe soțul lui Kazuko pentru a intra în grațiile ei, fiind la rândul lui înjunghiat de un alt bărbat, gelos că trebuia să își împartă afecțiunea femeii cu un rival. Povestea a continuat în aceeași notă tragică: căpitanul grupului a încercat să pună capăt conflictelor cuplând-o pe Kazuko cu cel mai temperamental dintre soldați, însă acesta s-ar fi înecat la scurt timp după nuntă, în împrejurări nelămurite.
Se spune că, în total, Kazuko ar fi avut șase parteneri succesivi, iar disputele legate de ea — dar și de conducerea plantațiilor — ar fi dus la moartea a 11 oameni.
Finalul poveștii
În 1950, temându-se pentru viața ei, Kazuko a reușit să transmită un semnal de ajutor unei nave americane aflate în trecere și a fost evacuată de pe insulă. Întoarsă în Japonia, a devenit pentru scurt timp o figură cunoscută, povestindu-și experiența drept „regina Anatahanului”. Ajunsă acasă, în Okinawa, l-a regăsit pe primul ei soț, Sōichi, cu care s-a recăsătorit, înainte de a muri, discret, la începutul anilor 1970.
Soldații de pe insulă s-au ascuns de nava americană si au aflat abia un an mai târziu, prin pliante aruncate din avion, că războiul se încheiase. Ultimii dintre ei s-au predat pe 30 iunie 1951, fluturând steaguri albe către o navă aflată în larg.
Astăzi, Anatahan este nelocuită, iar povestea celor rămași acolo a inspirat cărți și filme — unele o prezintă pe Kazuko drept o manipulatoare abilă, altele drept o victimă lipsită de apărare. Adevărul complet, notează sursa maghiară, îl cunosc doar cei care au trăit acele evenimente.
