Înalt de 20 de metri, lat de 19 metri și lung de 73 de metri, Marele Sfinx de pe platoul Giza este considerat gardianul piramidelor de peste 4.500 de ani. A fost proiectat și construit în Egiptul antic în jurul anului 2500 î.Hr., pe vremea faraonului Khafre (2520- 2494 î.Hr.).
Marele Sfinx, unul dintre simbolurile Egiptului, salută primăvara și echinocțiul de primăvară. Aceasta este concluzia la care a ajuns faimosul arheolog egiptean Zahi Hawass.
El a atras atenția asupra unui lucru neobservat, subliniind că în timpul echinocțiului de primăvară Soarele apune peste umărul drept al Sfinxului.
Din asta rezultă că sculptorii antici, care au creat mărețul om-leu, au fost ghidați atât de considerente religioase, cât și de considerente astronomice, scrie Ancient Origins . În trecut, au fost făcute observații similare în legătură cu piramidele, locul unde se odihnesc marii faraoni ai antichității.
„Acest fenomen arată că arheologii s-au înșelat atunci când au spus că vechii egipteni au descoperit accidental o stâncă uriașă și au transformat-o într-o statuie cu chip de om și corp de leu”, a scris Zahi Hawass pe pagina sa de Facebook.

Vechii egipteni se închinau Soarelui, iar conducătorii Egiptului erau considerați fii ai zeului Soarelui Ra și erau identificați cu el. Faraonul Khafre s-a auto-proclamat și el fiu al zeului Ra, iar Marele Sfinx poartă chipul lui.
Ipoteza prezentată de Hawass așteaptă confirmarea sau negarea altor experți pe această temă.
Dacă presupunerea “patriarhului” arheologiei egiptene este corectă, atunci creatorii Sfinxului pot fi comparați cu creatorii altor monumente antice a căror structură surprinde mișcarea Soarelui, inclusiv momentele ale echinocțiului de primăvară și de iarnă. Este vorba de structura Stonehenge din Marea Britanie și ruinele vechii capitale mayașe din Tulum (Mexic).