Sclavia din antichitate era un regim acceptabil, dar sclavii nu aveau absolut niciun drept. Nu aveau proprietăți și uneori nu puteau întemeia o familie. Sclavii erau, de obicei, pierzătorii din lupte care erau luați prizonieri în război sau cei care își pierdeau libertatea din cauza datoriilor.
Alții deveneau sclavi dacă rudele supraviețuitoare îi vindeau ca orfani. În Egipt, mii de sclavi au fost folosiți în cariere, mine, moșii regale și pentru construirea monumentelor în care mulți dintre ei și-au pierdut viața din cauza epuizării.
Singura lor preocupare era să-și servească stăpânii în toate modurile, chiar dacă cererile erau nerezonabile. Una dintre îndatoririle sclavilor care îl slujeau pe faraon era aceea de a fi unși cu miere. Așadar, muștele se lipeau de ei și nu îl deranjau pe faraon.
În unele perioade, când stăpânul pe care îl slujeau murea, viața sclavilor se încheia, având parte de moarte lentă și chinuitoare. Erau îngropați în viață, împreună cu animalele de companie și cu bogățiile stăpânului.
Sclavii din Egiptul antic erau bine tratați
Comparativ cu multe alte civilizații, se crede că sclavii din Egiptul Antic au fost tratați destul de bine pentru aceea perioadă. Acesta este motivul pentru care mulți țărani au ales sclavia în locul unei vieți în sărăcie.
Sclavii care lucrau în serviciul familiei regale erau cei mai respectați. Ei făceau curat în palat, găteau și aveau grijă de copii. Unii dintre ei erau educați și lucrau ca contabili sau cărturari.
Se crede că acești sclavi au fost tratați aproape la fel de bine ca egiptenii de rang superior. Mulți copii ai sclavilor apropiați de faraon au ajuns în poziții înalte.