În septembrie 2011, a doua zi după o execuție în Texas, un senator a cerut încetarea unei practici care dura de aproape nouă decenii. Declanșatorul nu a fost procesul sau sentința, ci o comandă de mâncare. Ce a cerut un condamnat înainte de execuție, și ce a făcut apoi cu mâncarea, a schimbat regulile pentru toți cei care au urmat.
O tradiție veche de 87 de ani
Timp de decenii, condamnații la moarte din Texas au putut alege ultima masă dinaintea execuției. Tradiția exista cel puțin din 1924, când statul a preluat de la județe responsabilitatea execuțiilor. Cele mai frecvente cereri erau fripturi, cheeseburgeri sau mic dejun, iar unii condamnați refuzau masa.
Bărbatul din spatele comenzii
Lawrence Russell Brewer fusese condamnat pentru uciderea lui James Byrd Jr., un bărbat de culoare din orașul Jasper, în 1998. Byrd a fost legat de o camionetă și târât până a murit, o crimă rasistă care a șocat Statele Unite și a dus la adoptarea unor legi împotriva crimelor motivate de ură. Brewer, un suprematist alb, a fost executat pe 21 septembrie 2011.
Meniul care a stârnit furia
Când gardienii l-au întrebat ce vrea să mănânce, Brewer a cerut cât pentru un bufet: două fripturi pane în stil texan, un cheeseburger cu trei straturi de carne și bacon, o omletă cu brânză, un castron mare de bame prăjite, trei porții de fajitas, o jumătate de kilogram de grătar și o pizza. Pentru desert, a adăugat o jumătate de litru de înghețată, o bucată de dulce de arahide și trei băuturi root beer.
Închisoarea i-a îndeplinit cererea. Apoi s-a aflat că Brewer nu a mâncat nimic, spunând că nu îi e foame.
Reacția senatorului
Senatorul John Whitmire, președintele comisiei de justiție penală din Senatul statului, a scris conducerii închisorilor texane și a numit practica „extrem de nepotrivită”. A amintit că victima nu a avut niciodată ocazia să-și aleagă ultima masă și a avertizat că, dacă tradiția nu încetează, va cere o lege care s-o interzică.
Directorul Departamentului de Justiție Penală, Brad Livingston, a fost de acord. Pe 22 septembrie 2011, a anunțat că practica se încheie imediat, iar condamnații vor primi aceeași masă ca ceilalți deținuți din unitate.
Ce a rămas
Decizia a avut sprijin, dar și critici. Unii au amintit că ultima masă era privită ca un gest de omenie, o urmă de compasiune într-un moment extrem. În multe alte state americane, tradiția continuă și azi.
Un singur meniu comandat de un singur om a pus capăt unei tradiții de aproape nouă decenii. Cazul rămâne un exemplu despre cât de repede poate dispărea un obicei vechi, atunci când ajunge să fie asociat cu o poveste care a stârnit furia publicului.