Într-o frumoasă zi însorită din 1936, un cuplu se plimba prin Red Creek, Texas, SUA. Din pură întâmplare, cei doi au descoperit o bucată ciudată de lemn care ieșea dintr-o stâncă. Însă, nu aveau să știe că această descoperire avea să genereze o dezbatere aprinsă în anii ce au urmat.
La zece ani după această întâmplare, fiul celor doi, care moștenise stânca ciudată, a hotărât să spargă misterioasa formațiune geologică. Spre surprinderea lui, înăuntru a descoperit un ciocan, dar nu era un ciocan oarecare, acesta având un aspect destul de modern.
Cum a ajuns un ciocan încastrat într-o stâncă veche de 100 de milioane de ani?
Tânărul s-a grăbit să arate specialiștilor descoperirea sa ciudată. Carl Baugh, un adept al teoriei creaționiste, s-a declarat uimit de această descoperire, mai ales că cercetătorii au declarat că stânca din jurul ciocanului provenea din era Cretacică. Pentru Baugh, această „dovadă” era suficientă pentru a pune la îndoială teoria evoluției.
Ciocanul care a pus la îndoială teoria lui Darwin
Baugh a întrebat retoric: „Dacă artefactul este într-adevăr din era Cretacică, atunci unde se plasează teoria evoluției? Asta înseamnă că omul nu ar fi trebuit să evolueze încă 100 de milioane de ani.” El a mers și mai departe și a mai întrebat: „Ce se întâmplă cu datele despre formațiunile cretacice din teoria lui Darwin? Nu cumva naturalistul britanic s-a înșelat?”
Cu toate acestea, Baugh a comis o eroare majoră. De fapt, ciocanul este un obiect modern, iar încorporarea sa în stâncă s-a datorat unor proceselor geologice pe care Baugh nu le-a luat în considerare.
Investigatorul Glen J. Kuban a explicat această situație într-un articol publicat în 1997 în revista Paleo. El a subliniat că piatra este reală, iar prezența ciocanului acolo poate părea misterioasă pentru cei care nu cunosc procesele geologice.
Oameni de știință au demonstrat că mineralele dizolvate în soluție pot să se solidifice în jurul unui obiect intruziv care a căzut într-o fisură sau care a fost lăsat pe sol. Dacă roca mamă (în acest caz, una veche de 100 de milioane de ani) este chimic solubilă, procesul de cristalizare poate duce la încorporarea unui obiect în piatră.
Cea mai plauzibilă explicație este că un miner a pierdut ciocanul cu aproximativ un secol în urmă, sau poate chiar mai devreme, iar apoi s-a format stânca în jurul lui odată cu trecerea timpului.
Chiar dacă ciocanul nu a pus la îndoială teoria evoluției, această poveste rămâne un exemplu remarcabil despre cum un obiect banal poate să conducă la apariția unor ipoteze controversate.