În 1965, misiunea spațială Gemini IV a petrecut patru zile pe orbita Pământului și a avut ca scop fotografierea suprafeței planetei noastre în căutarea unor modele circulare care ar putea reprezenta impacturi cu diferite corpuri venite din spațiu. Astfel, cercetătorii au descoperit Ochiul Saharei, o structură circulară cu diametrul de 40 de kilometri în vestul deșertului Sahara, mai exact în Mauritania.
Ochiul Saharei, structura misterioasă din deșert
Au trecut aproape 60 de ani, iar formațiunea rămâne în continuare o enigmă pentru cercetători, deoarece explicațiile oferite nu satisfac pe deplin comunitatea științifică.
Denumită și structura Richat, Ochiul Saharei s-ar fi format în urmă cu mai bine de 100 de milioane de ani, potrivit unor geologi canadieni. Atunci când supercontinentul Pangea a început să se separe din cauza mișcării plăcilor tectonice, rocile topite au fost împinse în sus, spre suprafață.
Cu toate acestea, nu toate aceste roci au ajuns de fapt la suprafață, creându-se mai multe straturi asemănătoare cu o bulă imensă. De asemenea, această mișcare a dat naștere la falii care înconjoară și traversează Ochiul Saharei. În centrul formațiunii, rocile topite au dizolvat calcarul, care s-a prăbușit și a creat roci sedimentare.
Unii spun că aici s-ar afla Atlantida
În urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, Ochiul Saharei ar fi apărut violent, adică bula de rocă s-a prăbușit parțial, iar eroziunea a transformat-o în structura pe care o vedem astăzi. Inelele Ochiului sunt alcătuite din diferite tipuri de roci care au fost erodate cu viteze diferite. Cercurile mai deschise la culoare sunt alcătuite din rocă vulcanică, care a apărut în timpul evenimentelor tectonice care au dus la formarea Ochiului.
Ochiul Saharei a devenit un loc îndrăgit de astronauți deoarece oferă o priveliște interesantă și îi scapă de plictiseală și monotonie. Deoarece Ochiul este mult mai vizibil din spațiu, cei care au privilegiul de a-l vedea nu îl uită repede. Desigur, atâta mister în jurul formării sale a dat naștere la diverse teorii.
Una dintre cele mai cunoscute teorii este că structura este rămășița orașului pierdut Atlantida, pe care Platon îl descrie ca având un sistem de inele concentrice de apă și pământ, care erau folosite pentru navigație și agricultură.