Corpul uman este un organism ciudat, incredibil de fragil, dar în același timp surprinzător de rezistent. Știm cu toții că poți muri din cauza unei răni minore sau poți supraviețui unor situații care duc la moarte sigură. Cu toate acestea, povestea unui tânăr din Mexic este unică, el supraviețuind plutonului de execuție.
Povestea bărbatului cu fața desfigurată care a supraviețuit plutonului de execuție
Totul s-a întâmplat în timpul Revoluției mexicane de la începutul secolului XX. În sine, Revoluția nu a fost o luptă unificată, ci mai degrabă o serie de revolte regionale care au avut loc în toată țara între 1910 și 1920. Aceste revolte au fost declanșate de nemulțumirea larg răspândită față de regimul de trei decenii al președintelui Porfirio Diaz, ale cărui politici corupte și oligarhice au favorizat proprietarii și industriașii bogați în detrimentul populației sărace.
La începutul anului 1915, Wenceslao Moguel Herrera în vârstă de 25 de ani, din provincia Yucatan, lupta în cadrul unei unități de rebeli sub comanda lui Pancho Villa. Neexperimentată și slab înarmată, unitatea lui Wenceslao a fost ușor învinsă de forțele guvernamentale, iar supraviețuitorii au fost condamnați la moarte fără proces.
Pentru a scăpa cât mai repede de revoluționari, s-a format un pluton de execuție din opt oameni, iar Wenceslao și camarazii săi au fost aliniați lângă un zid al unei biserici, legați la ochi și împușcați.
În timp ce camarazii săi au murit instantaneu, Wenceslao a supraviețuit în mod miraculos primei salve, cele opt gloanțe ratând organele vitale. Cu toate acestea, coșmarul bărbatului încă nu se terminase, deoarece un colonel s-a îndreptat apoi spre grămada de cadavre împrăștiate la pământ pentru a verifica dacă există supraviețuitori. Găsindu-l pe Wenceslao încă respirând, colonelul l-a împușcat în cap.
Deși o astfel de lovitură directă este de obicei fatală, Wenceslao Moguel Herrera a avut mare noroc: glonțul a intrat prin obrazul drept și a ieșit pe sub ochiul stâng, ocolind complet creierul.
Șocat că a rămas în viață și realizând că data viitoare nu va fi atât de norocos, Wenceslao și-a ținut respirația și s-a prefăcut că e mort. Mulțumiți că toți rebelii au fost lichidați, soldații guvernamentali au plecat, lăsând cadavrele acolo unde zăceau.
Plin de răni provocate de gloanțe și cu dureri groaznice, bărbatul a reușit să se târască până la biserica din apropiere, unde localnicii i-au îngrijit rănile și l-au adăpostit.
Vestea că Wenceslao Moguel a supraviețuit s-a răspândit în tot Mexicul, bărbatul primindu-și porecla de „Împușcatul”. Cu toate acestea, viața în Mexicul post-revoluționar a fost foarte dificilă, iar în 1930 el a emigrat în Statele Unite în căutarea unei vieți mai bune. Nu a stat mult în SUA, el întorcându-se în cele din urmă în orașul natal din Mexic.
Wenceslao a murit în 1976 la vârsta de 79 de ani. Lupta sa, precum și a camarazilor săi de arme, nu a fost în zadar. Revoluția a dus la adoptarea unei noi constituții în Mexic, care garanta drepturi mai multe pentru muncitori și țărani.