Viața în preistorie și o zi din viața omului preistoric sunt foarte dificil de imaginat și de trăit pentru oamenii moderni. Totuși, arheologii și antropologii au reușit să ilustreze evoluția treptată a strămoșilor noștri. Mai jos vă prezentăm aspecte din viața unui om primitiv.
O zi din viața omului preistoric. Ce mâncau oamenii în preistorie?
Viața oamenilor de peșteră a fost foarte dificilă. Aveau de concurat cu prădători feroce de talie mare pentru animalele de dimensiuni mici și, astfel, găsirea mâncării era o adevărată aventură.
Au fost nevoiți să își diversifice dieta cu alte alimente: au început să culeagă ciuperci și fructe de pădure; „furau” ouă de la păsări, broaște țestoase și reptile; mâncau rareori porții mari de carne. Toate acestea erau consumate crude până la descoperirea și stăpânirea focului.
Bărbații mai puternici se ocupau de vânătoare. Pe de altă parte, femeile s-au specializat în culesul plantelor și al fructelor, având în același timp grijă de copii și de adăpost.
Unelte din preistorie
Uneltele erau fabricate în principal din oase de animale, lemn și piatră. Acestea erau ascuțite special ca să poată fi folosite pe post de cuțit, sulițe, săgeți și bâte.
Abilitatea de a arunca proiectile la distanță (tragerea săgeților din arcuri) a fost o revoluție în metodele de vânătoare ale omului preistoric. Arcul a asigurat o mai bună apărare împotriva dușmanilor, metodele de vânătoare au devenit mai eficiente, ceea ce a făcut ca omul primitiv să se simtă mai încrezător în fața naturii ostile.
Descoperirea și controlarea focului
La un moment dat, omul preistoric a învățat să controleze focul. Focul ca fenomen natural era prezent deja în incendiile de pădure. Probabil oamenii au observat că acesta dă o căldură plăcută în zilele friguroase și sperie animalele sălbatice.
Dificultăți au apărut în momentul în care focul trebuia susținut sau aprins. Abilitatea de a susține și apoi de a aprinde un foc a devenit revoluționară pentru umanitate. „Chibriturile” oamenilor preistorici erau bucăți de pietre care, atunci când erau lovite una de cealaltă, făceau scântei. De asemenea, focul putea fi obținut și prin frecarea a două bucăți de lemn.
Adăposturile oamenilor primitivi
Oamenii trăiau în peșteri și depresiuni stâncoase. Un pat făcut din piei de animale sălbatice, un loc pentru foc (vatră) și câteva unelte din piatră erau toate echipamentele „gospodăriei” primitive. Mai târziu au apărut colibele făcute din ramuri și ierburi sau bordeiele săpate în pământ.
Agricultura în preistorie
Un pas evolutiv chiar mai mare decât „stăpânirea” focului a fost domesticirea animalelor și practicarea agriculturii organizate. În acest fel, omul a devenit parțial independent de resursele limitate din sălbăticie. El își putea asigura un acces constant la alimente, indiferent de migrațiile sezoniere ale animalelor sau de perioadele limitate de recoltare din sălbăticie.
Comunitățile preistorice (comuna primitivă)
Trecerea de la o viață nomadă la una stabilă a avut multe consecințe. Nevoia de a construi case permanente a crescut. Astfel de case necesitau materiale de construcție mai durabile. Colibele erau construite din lemn, lut sau blocuri de piatră. Pentru construcția acoperișului se foloseau paie sau stuf. Mai multe case construite una lângă cealaltă alcătuiau o așezare, de obicei locuită de familii înrudite.
În astfel de așezări populația producea tot ce era necesar vieții. Datorită regiunilor cu medii diferite, fiecare așezare s-a specializat în produse diferite.
Astfel, locuitorii de lângă apă s-au specializat în pescuit, oamenii care trăiau în zonele verzi creșteau animale, iar locuitorii de lângă păduri culegeau ciuperci, fructe, luau miere de la albine și vânau animale sălbatice. Oamenii preistorici făceau troc cu aceste produse, adică le schimbau cu diverse tipuri de alimente din alte zone.
Strămoșii noștri au trecut prin multe întâmplări și au avut parte de o evoluție uneori greoaie, însă au perseverat și au reușit să pună bazele civilizației moderne pe care o cunoaștem astăzi.