În iulie 1959, un cimpanzeu de doi ani, pe nume Ham, a fost luat din brațele mamei sale și dat pe mâna cercetătorilor. El a fost antrenat să îndeplinească sarcini simple, pregătindu-se astfel pentru o misiune istorică.
Povestea lui Ham, cimpanzeul trimis în spațiu
Sub îndrumarea oamenilor de știință, cimpanzeul a fost instruit să apese o pârghie ca răspuns la stimuli luminoși și sonori. Misiunea sa a început pe 31 ianuarie 1961, când a fost lansat într-o misiune Project Mercury, decolând în spațiu de la centrul Cape Canaveral.
Cu toate că zborul nu a respectat planurile inițiale, atingând altitudini și viteze record, Ham a demonstrat că poate realiza sarcinile pentru care a fost antrenat. În timpul revenirii sale pe Pământ, capsula în care era a suferit daune în timpul aterizării în ocean, însă soldații americani au reușit să-l scoată teafăr. Cu toate acestea, rezultatele au fost impresionante: Ham a reușit să își îndeplinească sarcinile cu succes, deschizând calea pentru o misiune umană în spațiu.
După ce a fost „pensionat” de NASA în 1963, Ham a trăit la Grădina Zoologică din Washington și apoi într-o grădină zoologică din Carolina de Nord. Cu toate acestea, viața sa a fost marcată de boli cronice ale inimii și ale ficatului.
La 19 ianuarie 1983, Ham a murit la vârsta de 26 de ani, iar cineva a propus ca scheletul său să fie expus la Institutul Smithsonian. Deși mulți au fost acord cu această idee, scheletul său nu a mai ajuns la prestigiosul institut, iar acum este expus la Muzeul Național de Sănătate și Medicină din Silver Spring. De asemenea, o parte din rămășitele sale au fost trimise la un muzeu din New Mexico.
Zborul cimpanzeului a fost deosebit de important pentru cercetători
Ham a deschis calea pentru explorarea spațiului și a adus contribuții semnificative pentru știința spațială. Totuși, testele cu animale, inclusiv cu cimpanzei, au stârnit dezbateri de natură etică. Cu 98% din ADN similar cu al oamenilor, cimpanzeii au o funcție cognitivă și emoțională ridicată, ceea ce ridică întrebări despre etica cercetărilor pe aceste creaturi inteligente.
Primele misiuni spațiale cu ființe vii au implicat riscuri mari și au adus suferință animalelor implicate, unele dintre ele chiar pierzându-și viața. Deși aceste sacrificii au furnizat informații valoroase pentru cercetători, mulți oameni critică utilizarea animalelor în scopuri științifice. Ei spun că și necuvântătoarele au drepturi, iar trimiterea lor într-o misiune periculoasă este un abuz.