Secolul al XVIII-lea a marcat începutul primei revoluții industriale în Anglia, provocând schimbări economice profunde în țară. Odată cu această revoluție au apărut și alte transformări, cum ar fi exodul populației rurale, care s-a mutat la oraș în căutarea unui loc de muncă.
Inventarea mașinăriilor pentru fabricarea bunurilor a dus la apariția de noi clase sociale și exploatarea copiilor prin munca în fabrici.
Înainte de Revoluția Industrială, majoritatea populației din Europa trăia în zonele rurale. În acele vremuri, copiii începeau să muncească de la o vârstă fragedă, ajutându-și părinții la muncile câmpului. Cu toate acestea, ei nu efectuau o muncă repetitivă pentru timp îndelungat deoarece practicau diferite sarcini, de la semănat până la confecționarea încălțămintei. Relația dintre părinți și copii era foarte intensă, pentru că munca nu le ocupa toată ziua și mai rămânea timp pentru întâlniri de familie și mici pauze de recreere.
Viața în orașe a schimbat complet această relație de familie. Petrecându-și ziua în fabrici, părinții nu aveau mult contact cu copiii lor.
Mutarea de la sat la oraș a contribuit la utilizarea muncii copiilor în industrie. Inițial, doar copiii abandonați în orfelinate erau dați patronilor pentru a lucra în fabrici sau mine.
În 1820, 40% din populația Angliei avea mai puțin de 15 ani, iar o mare parte dintre bărbați erau înrolați în Armata Regală. În contextul Revoluției Industriale și al nevoii urgente a statului britanic de a se moderniza, partea cea mai vulnerabilă a populației a trebuit să fie sacrificată.
Guvernul britanic a decis să înceapă să trimită orfanii, care constituiau o resursă umană importantă, să lucreze în fabrici pentru a completa deficitul de bărbați. Principalele argumente ale guvernaților au fost că acolo vor locui în camere speciale, li se va asigura masa și vor învăța o meserie.
Cu timpul, mulți copii care aveau familii au început să urmeze același drum, lucrând ore lungi și obositoare, pierzându-și astfel întreaga copilărie.
Mulți dintre acest copii începeau să muncească din greu de la vârsta de șase ani. Micuții lucrau între 14 și 16 ore pe zi, într-un mediu de lucru periculos, mâncau foarte puțin și mâncarea era de proastă calitate. Erau exploatați și abuzați în mod constant.
De asemenea, dormeau înghesuiți în dormitoare minuscule. În plus, accidentele la locul de muncă deveniseră un eveniment zilnic. În ceea ce privește salariul, micuții primeau cam 20% din venitul unui muncitor adult.
Spre sfârșitul zilei, când semnele de oboseală nu mai puteau fi ascunse, micii muncitori deveneau neglijenți și erau adesea grav răniți de mașinăriile uriașe.
Povestea copiilor a devenit subiectul multor filme, inclusiv al romanului „Oliver Twist” scris de Charles Dickens. De asemenea, unii economiști moderni susțin că, datorită acestor copii, Anglia a devenit cea dezvoltată țară din lume în secolul al XIX-lea. Din nefericire, chiar și astăzi mai există regiuni în care se mai folosesc aceste practici abuzive de exploatare a copiilor.