Căsătoriile au avut loc în istoria omenirii cel puțin din anul 2350 î.Hr., conform înregistrărilor din Mesopotamia. Din acest moment, vechii evrei, greci și romani au folosit astfel de uniuni în scopuri sociale sau politice.
Odată cu apariția creștinismului, Biserica a stabilit că mariajul este o uniune divină și că ar trebui să aibă loc în fața lui Dumnezeu. Anterior, vechii romani nu oficializau căsătoria în fața unui preot, ci bărbatul declara în fată comunității că o anumită femeie este soția sa.
Tradiția căsătoriei morților din China
În vechea cultură chineză se credea că cei decedați au aceleași drepturi cu cei vii, iar acest lucru includea compania soțului/soției în viața de apoi. Acesta este motivul pentru care oamenii din timpul dinastiei Shang (între 1600 î.Hr. și 1046 î.Hr.) se sacrificau pentru a-și însoți partenerii în viața de apoi.
Chinezii au decis la mijlocul secolului al XVII-lea î.Hr să inventeze „nunta fantomă”, pentru ca sufletele să nu fie „singure” în viața de apoi, atunci când o persoană murea înainte de a se putea căsători.
De asemenea, tradiția a apărut și din cauza unei superstiții cum că spiritul morților necăsătoriți ar bântui familia, aducând ghinion, deoarece nu s-au bucurat de oportunitatea de a-și extinde linia genealogică.
Tradiția bizară este respectată și în secolul 21
În vremurile noastre, tinerii decedați înainte de căsătorie sunt căsătoriți de familii. Părinții mirelui sunt cei care oferă un fel de zestre și plătesc ceremonia, deoarece cadavrul miresei și al mirelui sunt exhumate pentru această ocazie. Aceasta este o scenă deranjantă pentru unii membrii ai familiei, însă totul se face în numele credinței. De asemenea, de cele mai multe ori, tinerii decedați care sunt căsătoriți nu se cunoșteau anterior în timpul vieții.
Există și cazuri în care o persoană în viață este căsătorită cu o persoană decedată, dar această legătura matrimonială are loc în secret, departe de ochii autorităților.
Cum trăiesc oamenii care se căsătoresc cu persoane decedate
Atunci când are loc o căsătorie dintre o persoană vie și o persoană decedată, femeia căsătorită cu un cadavru devine automat văduvă și începe să locuiască cu familia soțului decedat. În cazul unei femei decedate, bărbatul trebuie să rămână legat de aceasta pentru totdeauna, iar dacă se căsătorește cu o femeie în viață, se spune că va fi lovit de ghinion.
Deși nu toată lumea este de acord cu această tradiție, multe familii fac acest lucru deoarece cred că frații trebuie să se căsătorească în ordinea vârstei. Cu alte cuvinte, dacă defunctul are frați mai tineri, moartea sa îi împiedică pe cei vii să se căsătorească în pace.
Dictatorul Mao Zedong a interzis aceste căsătorii bizare în 1949, însă acest lucru nu i-a împiedicat pe locuitorii din zonele rurale ale Chinei să respecte vechea tradiție a căsătoriei morților.