Irod cel Mare a trăit 77 de ani (73 î.Hr. – 4 d.Hr.). Prin intrigi și crime, el a reușit să-și protejeze puterea de rudele sale și rudele soțiilor sale – pretendenți la tronul Iudeei. Irod ajunge chiar să-i bănuiască și pe fiii săi că vor să-l detroneze.
Și-a părăsit soția Doris și s-a căsătorit cu evreica Mariamna cu ideea de a fi acceptat de evrei ca unul dintre ei. Ulterior o ucide sub pretextul că nu-l mai iubește și că vrea să-l detroneze. El chiar și-a forțat soacra să depună mărturie împotriva fiicei sale.
Irod a fost prieten cu Marc Antoniu și Cleopatra, dar i-a trădat în bătălia de la Actium din 31 î.Hr. Atunci oastea romană, condusă de Octavian, a câștigat împotriva Egiptului în marele război naval.
Irod promisese să sprijine cuplul îndrăgostit din Alexandria, dar flota nu a mai ajuns vreodată. Apoi merge la Roma și cere milă de la Octavian. Împăratul l-a iertat deoarece regele i-a adus 200 kg de argint și alte daruri scumpe, iar după război Roma aproape ruinată a avut nevoie disperată de fonduri. Astfel, conducătorul evreu și-a asigurat mulți ani pe tron.
Conform Evangheliei lui Matei, Irod a ordonat sacrificarea pruncilor din Nazaret imediat ce a aflat profețiile că se va naște un mare conducător al evreilor. Mulți istorici susțin că acest lucru nu este adevărat.
Potrivit unui documentar BBC, Irod a iubit-o pe soția sa Mariamna foarte mult și a ucis-o din gelozie. Răvășit de moartea ei, regele i-a scufundat trupul într-o cadă cu miere.
În acest fel, datorită proprietăților de conservare ale mierii, frumusețea ei a rezistat peste ani și el a putut să o admire ori de câte ori dorea. Legenda spune că Irod a înnebunit de dorul soției sale în ultimii ani ai vieții.
Deși nu era plăcut de supușii săi (nefiind evreu) Irod cel Mare s-a dovedit a fi un bun conducător și a lăsat în urmă clădiri spectaculoase precum temple, apeducte, cetăți etc. Multe dintre monumentele antice din Israelul de azi, inclusiv Zidul Plângerii, sunt operele sale.