Tibetanii, care trăiesc la 4.500 de metri deasupra nivelului mării, sunt expuși unor condiții dure de mediu care pe cei mai mulți oameni i-ar face să cadă din picioare.
În studii recente, au fost identificate mai multe mutații genetice la oamenii care trăiesc în Tibet, și par a fi responsabile pentru abilitatea incredibilă care le permite să se simtă destul de confortabil la altitudini mari.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Texas au descoperit, în 2017, unele gene la tibetani care le permit să trăiască și să lucreze în înălțimile amețitoare din Himalaya.
Platoul tibetan, cunoscut și sub numele de „acoperișul lumii”, este situat la o altitudine de peste 4500 de metri. Relieful reprezintă o stepă aridă, lanțuri montane și lacuri uriașe. Aici plouă rar, dar atunci când o face este sub formă de grindină.
Oamenii locuiesc aici de mii de ani și, potrivit cercetărilor, prin selecția naturală, populația acestei regiuni a dobândit un profil genetic special.
Cercetătorii au descoperit variații genetice care permit tibetanilor să supraviețuiască cu un nivel scăzut de oxigen și acces limitat la alimente.
Incredibil, dar una dintre aceste gene, numită EPAS1, a fost moștenită de la denisovani, o misterioasă subspecie umană care a dispărut acum aproximativ 40.000 de ani.
Astfel, acest studiu ne oferă informații despre istoria și fiziologia tibetanilor și, de asemenea, ne spune ceva despre specia umană despre care știm foarte puține.
Majoritatea oamenilor nu sunt adaptați pentru viața la munte – deja la o altitudine de peste 2100 de metri, mulți dintre noi vor suferi. Presiunea aerului scăzută va provoca dureri de cap și greață, iar respirația va fi dificilă.
Cel mai periculos lucru este că la o altitudine mare unii oameni pot dezvolta edem pulmonar cu hemoragie pulmonară și chiar infarct.
Cu toate acestea, în timp, populațiile de oameni care trăiesc într-un astfel de mediu încep să se schimbe genetic. Pentru studiu, cercetătorii au analizat ADN-ul unui grup de 27 de tibetani.
Genele descoperite se activează atunci când nivelurile de oxigen sunt scăzute, rezultând o producție crescută de hemoglobină (o proteină din sânge care transportă oxigenul în tot corpul).
Aceste gene previn hipoxemia – o scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sânge.
În mod incredibil, tibetanilor le-au trebuit doar 3.000 de ani pentru a dezvolta mutații care le permit să trăiască la altitudini mari.
Un alt obiectiv al cercetătorilor este de a studia și populația andină, care, la fel ca tibetanii, a dezvoltat capacitatea de a trăi la altitudini mari.