Fenomenul misterios în care o navă în mișcare încetinește sau se oprește fără niciun motiv aparent se numește „apă moartă”.
În același timp, nava este în stare bună și motoarele funcționează normal, dar aceste lucruri nu ajută la deplasare. „Apa moartă” este capabilă să oprească chiar și navele cu motoare performante.
Incidentul de la Cercul Polar
Acest fenomen a fost descris pentru prima dată în 1893 de către exploratorul norvegian Fridtjof Nansen. Când călătorea în arhipelagul Nordenskjold din Arctica, nava sa a început brusc să se comporte ciudat. Parcă o forță invizibilă o apuca și o trăgea înapoi.
Nava a încetinit mult și a fost aproape incapabilă să răspundă la comenzi. După un timp s-a oprit complet. Nansen a notat incidentul în jurnalul său, numit acest loc „apă moartă”.
Cercetarea fenomenului
Timp de mulți ani, oamenii de știință au încercat să descifreze fenomenul. Fizicienii și experții în mecanica fluidelor au găsit în cele din urmă o explicație.
S-a dovedit că în locurile în care se formează „apele moarte”, apa se mișcă ca o bandă transportoare din cauza apariției stratificării apelor de diferite densități, fiind cauzate de salinitate și temperatură.
Oscilațiile navei în combinație cu frânarea ondulată duce la „blocarea” acesteia în „apa moartă”. Încercarea de a merge înainte în astfel de cazuri echivalează cu încercarea de a urca pe o scară rulantă care merge în jos sau echivalentul alergatului pe loc.
Se presupune că acest fenomen a fost cel care a încetinit flota Cleopatrei și a lui Marc Antoniu în timpul Bătălia de la Actium. Legenda spune că peștii din mare s-au prins de fundul navelor pentru a le opri.
Cercetătorii spun că bătălia s-a dat între Marea Ionică și Golful Ambracian – unul dintre puținele locuri din Marea Mediterană unde apa este stratificată prin salinitate. Istoricii și cercetătorii cred că de vină a fost obstacolul fizic al apei moarte și nu peștii.