V-ați întrebat vreodată de ce iulie și august au 31 de zile? La urma urmei, în restul anului, numărul zilelor dintr-o lună alternează, iar în februarie sunt, în general, 28 de zile.
Dacă respectăm alternanța lunilor de 30 și 31 de zile, august ar trebui să aibă cu o zi mai puțin decât iulie. Dar, în Roma antică, această logică nu a fost posibilă din punct de vedere politic. Pentru a înțelege de ce calendarul are această anomalie, trebuie să cunoaștem evenimentele politice care au condus la asta.
Luna a 7-a se numește iulie în cinstea lui Iulius Cezar
Vechiul calendar roman avea 10 luni și se baza pe ciclul Lunii, care se învârte în jurul Pământului, în medie, în 29 de zile și jumătate. Lunile aveau 29 sau 31 de zile. Iulius Cezar decide în 46 î.Hr. o reformă calendaristică: anul începe pe 1 ianuarie, are 365 de zile și 12 luni, adăugându-se o dată la patru ani o zi în plus în februarie.
Următoarea lună este denumită după Augustus, succesorul lui Cezar. Cu toate acestea, luna august avea „doar” 30 de zile, iar o lună fără numărul maxim de zile nu era demnă pentru un împărat. Soluția găsită: s-a luat o zi din februarie pentru a se adăuga în august.
De ce luna februarie are 28 sau 29 de zile?
Așa cum am menționat mai sus, sistemul anilor bisecți a fost introdus de către Iulius Cezar. Acest lucru a fost făcut astfel încât anul calendaristic să corespundă perioadei de rotație a Pământului în jurul Soarelui, care este de 365,25 zile (365 zile și 6 ore).
Pentru a se realiza această suprapunere, este necesar să adăugăm o zi în calendar o dată la 4 ani. A fost aleasă luna februarie, deoarece în această lună romanii își onorau morții și făceau rituri de purificare. În limba latină, februarius vine de la cuvântul fēbruum care însemnă „a purifica”.