În fotografiile și filmele vechi, puteți vedea soldați ale căror picioare sunt înfășurate în panglici de pânză până la genunchi asemănătoare jambierelor. Ce rol avea acest accesoriu vestimentar și ce avantaje avea față de încălțămintea tradițională?
Înainte de apariția șosetelor, care sunt considerate un articol de protecție, oamenii au folosit de multe ori diverse mijloace improvizate. Cel mai simplu mod era să-ți înfășori picioarele într-o pânză. Așa au apărut pânzele de picioare, niște bucăți mari de țesătură care erau înfășurate în jurul picioarelor înainte de încălțarea cu pantofi sau cizme.
Purtate încă din antichitate, „bandajele” au fost adoptate ca parte a uniformei de serviciu de către soldații britanici care serveau în India în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ulterior, „moda” s-a răspândit în toată Europa.
De ce soldații au adoptat acest accesoriu?
Cel mai mare avantaj al acestor bandaje înfășurate peste pantaloni, numite moletiere, era de a ajuta soldații să parcurgă distanțe mari pe jos. Deoarece în acele vremuri nu existau atât de multe mijloace de transport mecanizate, soldații se bazau pe picioarele lor pentru a face călătorii de zeci de kilometri zilnic.
După o lungă perioadă de mers pe jos, apar dureri musculare și umflături. Înfășurarea piciorului într-o pânză oferea o anumită susținere a gleznei și o protecție împotriva zgârieturilor.
De asemenea, acest accesoriu proteja piciorul împotriva pătrunderii noroiului și a altor corpuri străine, oferea protecție termică, iar soldații aveau mereu la îndemână un „bandaj” în caz că aveau nevoie să oprească sângerarea.
Moletierele au fost purtate pe scară largă de către trupele de infanterie atât în Primul Război Mondial, cât și în Al doilea Război Mondial. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, „moda” era deja pe sfârșite, soldații începând să poarte cizme înalte special adaptate în locul pânzei.
Astăzi, moletierele și cizmele înalte sunt utilizate în principal în timpul ceremoniilor. Trebuie menționat că cizmele înalte încă mai sunt utilizate de unele unități specializate, cum ar fi vânătorii de munte, pentru a împiedica zăpada să pătrundă în interiorul încălțămintei.