Practica folosirii a două coloane în texte datează cel puțin din secolul al XV-lea, care la rândul ei a fost doar o continuare a unei tradiții străvechi a sulurilor care se deschideau orizontal.
Așa a fost și Biblia lui Gutenberg (prima mare carte tipărită), precum și Biblia actuală, care este încă tipărită în acest fel.
În parte, acest mod de tipar se datorează pur și simplu tradiției. În zilele noastre, oamenii se așteaptă să găsească Biblii cu două coloane și nu își pot imagina această carte în alt fel.
Poate acesta este și motivul principal pentru continuarea utilizării acestui tip de imprimare.
Formatul cu o singură coloană, având scrisul mai mare, ca într-un roman, limitează distragerile și creează un flux de text care poate fi citit, permițând individului să citească o poveste de la început până la sfârșit, cu oboseală limitată.
Pe de altă parte, cărțile de referință, cum ar fi dicționarele și enciclopediile, împart textul folosind mai multe coloane, oferind note explicative și o structură de numerotare.
Acest lucru ajută la îmbunătățirea eficienței atunci când utilizați cartea pentru a căuta anumite informații.
Este evident că Biblia seamănă mai mult cu cărțile de referință decât cu romanele. Scrierea în două coloane face mai ușoară identificarea fiecărui verset numerotat.
În cele din urmă, există și problema mărimii cărții. Biblia este o colecție masivă de texte, cu mii de cuvinte. Pentru a reduce numărul de pagini necesare, se folosește un tip de font mai mic în comparație cu alte tipuri de cărți.
În același timp scrisul mic îngreunează citirea. Pentru a rezolva această problemă, textul este împărțit pur și simplu în două coloane, ceea ce face mai ușor de înțeles, în ciuda dimensiunii minuscule a literelor.