de Ionuț Axinescu

Știu, primul gând care-ți trece prin minte este că absolut toate facultățile sunt degeaba. Ceea ce nu-i departe de adevăr, pentru că, în ultimii ani, facultățile de la noi au produs mai mulți șomeri cu pretenții decât absolvenți care și-au găsit de lucru în domeniul în care au studiat. Astfel, unul din cinci absolvenți de facultate este șomer cu acte-n regulă, iar 80% dintre cei angajați profesează în cu totul alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit ani de zile.
Dar, în toată puzderia aceasta de facultăți al căror rol pare să fie doar să amâne, pentru câțiva ani, cererea pentru ajutorul de șomaj, există unele care sunt pierdere de vreme chiar mai mult decât celelalte. Și asta o știu și cei care le conduc, cea mai bună dovadă în sensul acesta fiind lipsa unor rapoarte transparente de contorizare a performanțelor.

Pe site-urile facultăților nu găsești planuri concrete de încadrare a absolvenților în piața muncii și nici informații centralizate care să măsoare câți dintre cei care au obținut diploma și-au găsit un job în domeniu. Totul este extrem de vag, se pune accentul pe vorbăraie ieftină și povești pentru puștani naivi. De aici, deduc că situața nu-i deloc roz. Dacă statisticile ar fi fost în favoarea lor, cu siguranță că le-ar fi promovat intensiv. Dar nu sunt, așa că aleg le țină ascunse. Tocmai de asta, nu-i chiar ușor să calculezi care sunt cele mai nefolositoare facultăți.

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Facultatea de Geografie e o ciudățenie. Concurența la admitere este extrem de mare (anul acesta, la Universitatea din București, sunt 8,65 candidați pe loc, iar anul trecut au fost 8,66), în condițiile în care oportunitățile pentru absolvenți sunt aproape inexistente. Conform site-ului Universității din București, un absolvent al Facultății de Geografie poate profesa ca meteorolog, climatolog, hidrolog și alte câteva meserii cu „olog” la sfârșit, poate fi cercetător în cadrul centrelor specializate din țară, angajat în domeniul hotelier și în agențiile de turism sau să ajungă cadru didactic.

De fapt, realitatea e puțin diferită. Cercetarea, în România, e o glumă proastă, pentru că nu există fonduri pentru asta, iar ca să devii agent de turism sau recepționer e de ajuns să faci un curs de calificare care durează câteva luni. Practic, din toate cele enumerate mai sus, singura activitate pe care o poate face numai un absolvent de Geografie este să intre în învățământ și să țină ore despre grupele de munți din Carpații Orientali. Pare o perspectivă sumbră, pe care nu și-o dorește nimeni, ceea ce ne face sa ne intrebam de ce se înghesuie lumea la această facultate. Explicația e simplă: admiterea este, cel puțin teoretic, la îndemâna oricui. Se intră pe baza notei de la bacalaureat și a unei scrisori de motivație, în care candidații sunt invitați să explice de ce vor să studieze Geografia. Păi, ca să se facă recepționeri, nu?!

FACULTATEA DE JURNALISM

Ce spun ei că poți să faci după absolvire

Posibilitățile de încadrare a absolvenților de Jurnalism în piața muncii sunt, la prima vedere, nelimitate. Odată ce obții diploma de licențiat în jurnalism, pare că o portiță magică se deschide și ție nu-ți rămâne decât să cucerești lumea care așteaptă pasivă să fie cucerită. Poți să ajungi redactor, reporter sau realizator de emisiuni radio sau tv, să te angajezi în agenții de publicitate sau departamente de comunicare. Și sigur am omis eu câteva din extraordinarele oportunități. Cum oferta este bogată și toți visează să ajungă (ca) Mircea Badea, și concurența la admitere este pe măsură. Anul acesta, la admitere sunt 8,12 candidați pe un loc, iar anul trecut au fost 9,14.

Numărul de absolvenți și cererea pe piața muncii

Anual, universitățile din România produc peste două mii de absolvenți în Jurnalism și Științele Comunicării. Dar, în același timp, și printre cei mai mulți șomeri. Păi cum așa, că parcă ți se deschidea o ușiță fermecată?! Adevărul e că presa a fost printre domeniile cele mai afectate de criza din ultimii ani. S-au închis o mulțime de ziare, au fost concediați angajați, iar salariile au scăzut drastic sau, în unele cazuri, nu s-au mai dat deloc. Nu întâmplător se spune că „presa e pe moarte”.

Așa că e destul de complicat să găsești un job decent. Pe site-urile de profil sunt câteva joburi deschise, la care se caută absolvenți de Jurnalism, dar majoritatea angajatorilor nu prea au bani de dat. De regulă, sunt preferați voluntarii entuziaști care doresc să facă parte din echipe tinere și dinamice.

Câți bani poți câștiga

Marea problemă cu Jurnalismul este că, pe lângă miile de absolvenți din fiecare an, bat la aceleași uși încă pe atâția inși capabili să presteze la fel, sau poate chiar la un nivel superior, toate muncile astea „jurnalistice”. Să fim serioși, orice om cu minimum de bun simț și puțină cultură generală e în stare să scrie un articol de blog sau să producă conținut de pe alte site-uri. Plus că, o bună parte din oamenii care au făcut carieră-n presă n-au nicio tangență cu vreo facultate de Jurnalism. Sunt destui care se-nvârt în domeniul acesta și acum n-au de lucru, deci angajatorii au de unde alege.
Din cauza asta, mulți se reorientează în carieră. Sigur, nu-i o regulă, dar eu cunosc doi oameni care au terminat Jurnalismul. Acum, unul lucrează în construcții, iar celălalt a stat o vreme prin presă, dar a ieșit și s-a apucat de muzică, fiindcă banii pe care-i câștiga nu-i ajungeau să supraviețuiască.

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE
Ce poți să faci cu diploma

Conform planului de încadrare de pe site-ul Universității din București, absolvenții de Științe Politice pot să lucreze în instituții ale statului sau europene, în cercetare științifică, în presă sau să se înscrie în partide politice. Scopul facultății este să „pregătească studenții în vederea angajării active în viața politică ca specialiști într-un spectru larg de cariere posibile”.
Sună interesant, dar în realitate nu-i chiar așa. De fapt, ca să faci politică, în România, trebuie să ai bani și/sau relații, nu facultate. Cu asta nu te bagă nimeni în seamă. La fel, nici ca să lucrezi în presă nu-i necesar să fi absolvit Științele Politice, iar în privința cercetării științifice, poți să te ocupi cu asta, dar s-ar putea să ajungi un expert muritor de foame. Din propria experiență, spun că Facultatea de Științe Politice e ambalată frumos, ca să te atragă, dar nu e decât risipă totală de vreme și bani. Sigur, n-am fost eu cel mai implicat student, ba din contră, dar serios că-n afară să înveți unde să cauți chestii care nu interesează pe nimeni și de care n-o să te întrebe nimeni, niciodată, e fix degeaba.

Numărul de absolvenți și cerere pe piața muncii

Anul acesta, doar Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București a dat țării 178 de licențiați, iar la admitere au fost 530 de locuri. Partea bună e că-n ultimii ani, lumea s-a cam prins că n-ai motive să dai la facultatea asta, drept urmare concurența la admitere a scăzut. Dacă în 2012 și 2013 erau peste opt candidați pe loc, anul trecut au fost 3,76, iar anul acesta aproape patru. Cât despre joburi, eu m-am uitat pe site-urile specializate în ultimii șapte-opt ani, dar, surprinzător, nimeni nu caută absolvenți pe care să-i pună șefi mai mici de partide sau să-i facă miniștri!
Incredibil, nici măcar cei din presă nu-i așteaptă pe absolvenții de Științe Politice cu brațele deschise, ca să fie luminați într-ale politicii. În schimb, dacă ești pregătit să te implici ca voluntar în diverse proiecte neinteresante, atunci ești binevenit.

FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE
Ce oportunități ai după absolvire

Dacă ne luăm după ce scrie pe site-ul Facultății de Comunicare și Relații Publice (FCRP) din cadrul SNSPA, vei fi capabil să prestezi nenumărate activități pentru care să fii plătit. Ai spune că nu degeaba sunt 4,68 candidați pe loc. Ei pretind că te învață tot ce trebuie să știi pentru a putea să lucrezi în relații publice, psihologie, creare de imagine, mass-media, marketing politic și electoral, negocieri comerciale, managementul resurselor umane, relații publice internaționale sau gestionarea crizelor. Dar, de fapt, facultatea de Relații Publice poate fi descrisă mult mai simplu: fabrică de șomeri, chiar mai inutilă decât Jurnalismul.
Este instituția unde se școlesc indivizii aceia care te sună sau îți trimit e-mail, se prezintă ca fiind specialiști în relații publice și se oferă să „îți îmbunătățească brandul personal și să-ți promoveze imaginea atât în mediul offline, cât și în cel online.

Piața e saturată de PR-iști aspiranți

Anual, numai la FCRP sunt 440 de locuri disponibile. Nu se știe care este rata de abandon, dar, cu siguranță, cei care nu renunță pe parcurs devin licențiați, pentru că facultatea este una ușoară. Și-apoi, majoritatea se transformă în șomeri ambulanți, care aleargă după un job în PR sau în publicitate. Am câțiva prieteni care sunt mici antreprenori și primesc zilnic cel puțin două-trei CV-uri de la tineri, în special fete, absolvente de Relații Publice, care nu-și găsesc un loc de muncă.

Ce e de făcut

În principiu, să încerci să te angajezi în alt domeniu, eventual să faci un curs de calificare și să înveți ceva util. Dacă nu, în paralel cu activitatea zilnică de trimis CV-uri, te poți alătura unui grup de absolvenți care, ca și tine, nu-și găsesc job și împreună să încercați să convingeți umanitatea de necesitatea unui PR. Cine știe, poate peste câteva sute de ani, omul va ajunge să considere PR-istul una din nevoile sale de bază.
Citeste continuarea pe VICE

Daca ti-a placut articolul, urmareste ATLAS GEOGRAFIC pe FACEBOOK

.