Barbara Ubryk s-a născut în Polonia la 14 iulie 1817. Din păcate, a avut o copilărie nefericită, fiind forțată să se descurce singură după moartea părinților ei.
În 1838, când fata avea 21 de ani, a decis să se alăture unei mănăstiri și să-și dedice viața lui Dumnezeu. Însă, în primii doi ani, ea a prezentat simptomele unei boli mintale.
Starea nu a fost înțeleasă și nici acceptată așa cum se întâmplă în epoca modernă, astfel că acest lucru a provocat îngrijorarea maicilor.
Cazul care a șocat autoritățile
La 20 iulie 1869, o scrisoare anonimă despre o femeie ținută captivă într-un subsol de mănăstire a fost primită de judecătoria din Cracovia.
Când oamenii legii au ajuns la fața locului, ochii lor au văzut cea mai dureroasă imagine pe care și-o puteau imagina. O femeie goală, slabă, cu părul scurt și, de îndată ce i-a văzut, a cerșit mâncare, promițând ascultare.
Celula ei avea doar un așternut de paie, era foarte întunecată, iar ușa avea încuietori. În astfel de condiții femeia își petrecuse ultimii 21 de ani din viață.
Barbara Ubryk a fost acuzată de nimfomanie, posesie satanică și isterie. Multe mituri și legende au apărut în jurul ei, printre care și aventura femeii cu mai mulți preoți. Când a fost surprinsă, a fost închisă într-o celulă.
O altă poveste spune că Ubryk era posedată de diavol, care, în ciuda multor încercări de exorcizare, nu a vrut să-i părăsească corpul, așa că măicuțele au decis să o închidă pe femeie într-o celulă întunecată și murdară.
După eliberare, Barbara a fost internată și a primit tratament medical, medicii diagnosticând-o cu nimfomanie severă și isterie.
Povestea s-a răspândit rapid, iar populația revoltată dorea ca măicuțele vinovate să fie pedepsite.
Călugărițele care i-au aplicat femeii acest tratament au fost puse sub acuzare, dar justiția nu le-a condamnat pe motiv că, în acel moment, legea națională nu putea fi aplicată așezămintelor și jurămintelor religioase.