Multe mituri au învăluit lumea antică, multe dintre ele fiind din domeniul medical. Istoria medicinei a început cu mii de ani în urmă, având originea în ritualuri magice prin care oamenii se rugau pentru evitarea bolilor.
Arta vindecării (care stă la baza originii cuvântului medicină) este o practică străveche care a dat greș de mai multe ori. Iată câteva mituri științifice care erau foarte populare în vremurile antice.
Sângerarea (flebotomia)
Unele surse sugerează că practica inițială a sângerării terapeutice are o vechime de peste 3.000 de ani și că vechii egipteni, greci și romani o foloseau pentru a se trata de diverse afecțiuni.
Această teorie susține că există patru lichide vitale în corpul uman și că dezechilibrele dintre acestea sunt responsabile de multe boli fizice și mentale.
Aerul pe care îl respirăm trece prin artere
Erasistrate, un medic din Grecia antică, credea că „pneuma” (substanță spirituală în limba greacă) este materialul care susține viața într-un corp.
Pneuma inhalată din aerul exterior ajunge în creier și inimă creând idei și mișcare în organism. El credea că prin artere circulă aer și sânge doar prin vene.
Medicii antici nu putea înțelege cum ajută aerul organismul, care era rolul principal al plămânilor și nu știau de existența celulelor sanguine.
Totul este alcătuit din apă, aer, pământ și foc
În încercarea de a explica natura au apărut mai multe teorii. Una dintre ele a fost creată de un filosof grec numit Empedocle, în jurul secolului al V-lea î.Hr. Potrivit lui, tot ceea ce există în Univers ar fi compus din patru elemente principale: apă, aer, pământ și foc. Așa a luat naștere teoria celor patru elemente.
Odată cu avansarea tehnologiei și dezvoltarea continuă a experimentelor, chimia a început să aibă un caracter științific destul de diferit față de cel adoptat la acea vreme. Astăzi știm că materia nu este alcătuită din aceste patru elemente de bază, ci din atomi.