În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a fost prima țară care le-a permis femeilor nu numai să piloteze avioane pentru realimentare, ci și să se angajeze în lupte aeriene și bombardamente. Au devenit cunoscute drept „vrăjitoarele nopții”.
Recrutarea
Inițial, sovieticii nu aveau intenția de a crea regimente de femei. Ei credeau că femeile, fiind mai fragile și mai sensibile, nu pot îndeplini cerințele dure ale războiului. Cu toate acestea, atunci când au existat pierderi masive în primele linii, sovieticii au recrutat femei pentru a reface armata.
Regimentul 588
Regimentul femeilor-pilot denumit „Regimentul 588” a fost înființat pe 8 octombrie 1941 și desființat pe 15 octombrie 1945. Acesta era alcătuit în întregime din femei cu vârste cuprinse între 15 și 20 de ani.
Femeile foloseau aeronave vechi denumite „Polikapron Po-2”, construite în 1928 și utilizate în principal pentru antrenamente. Femeile aveau să se confrunte cu multe provocări. Aparatul de zbor putea transporta maxim 6 bombe, așa că trebuiau să se întoarcă la bază de mai multe ori în timpul nopții pentru a fi reîncărcate.
Ingeniozitatea „vrăjitoarelor”
În ciuda capacităților limitate a avioanelor, „vrăjitoarele” au fost însărcinate cu hărțuirea, urmărirea și bombardarea trupelor germane. Au reușit cumva să transforme dezavantajele aeronavelor în avantaje datorită zborurilor de noapte. Oricât de ciudat ar părea, „vrăjitoarele” au reușit să fie foarte eficiente, iar acest lucru a dat dureri de cap adversarilor.
Atunci când atacau, femeile opreau motoarele avioanelor și planau până în punctul în care lansau bombele. În acest fel, avioanele nu erau vizibile pentru inamic și nici locația lor nu se știa cu exactitate. Nu se auzea decât sunetul vântului. Mulți istorici cred că germanii le-au botezat Nachthexen (vrăjitoarele nopții), deoarece s-au inspirat din basmele cu vrăjitoare care zburau pe mături.
În ciuda dificultăților cu care s-au confruntat, au fost foarte curajoase și și-au îndeplinit misiunile cu rate scăzute de eșec.
Până la sfârșitul războiului, „vrăjitoarele nopții” au efectuat 23.672 de zboruri. În total, 30 de femei și-au pierdut viața, în timp ce 23 au fost decorate cu titlul de „Eroină a Uniunii Sovietice”, cea mai importantă distincție din Uniunea Sovietică.