În urma ultimelor cercetări din fizica cuantică, o nouă teorie este îmbrățișată de tot mai mulți oameni de știință: teoria timpului, unde trecutul, prezentul şi viitorul evoluează simultan ca un singur eveniment.

Chiar dacă această teorie pare desprinsă din romanele științifico-fantastice ale lui Jules Verne, timpul este diferit faţă de percepția omului de zi cu zi. Am fost învăţaţi să privim trecerea  timpului ca fiind liniară, unde sunt situate trei evenimente majore:  trecutul, prezentul și viitorul. Aceste părţi ale timpului le considerăm unice, adică o întamplare din trecut nu poate exista în prezent și nici în viitor, decât sub forma unei amintiri.

Această teorie se pare că este una învechită şi total lipsită de realism. Cercetătorii susţin că timpul nu trebuie privit ca pe o linie, ci ca pe un cuantum în care se îmbină cele trei părţi. Astfel, trecutul, prezentul  şi viitorul există în acelaşi timp şi se petrec concomitent.

Diferența dintre trecut, prezent şi viitor este o mare iluzie, o greşeală pe care omul a asimilat-o din pură ignoranţă. Această iluzie este una extrem de convingătoare, dar realitatea reflectă o altă perspectivă, una total diferită. Timpul nu este ceva fix, el a fost inventat de om ca o unitate de masură.

De-a lungul istoriei au existat  mulți oameni de știință și filosofi care au scris despre teoria timpului prin prisma percepţiei cuantice. Unul dintre ei a fost Augustin de Hippo, un celebru  gânditor din Antichitate, care se întreba într-una din scrierile sale: “Cum pot exista trecutul şi viitorul în condiţiile în care trecutul a fost şi nu mai există, iar viitorul nu s-a întâmplat încă?“.

Observăm că din cele mai vechi timpuri au existat oameni care au înţeles că percepţia general acceptată asupra timpului este eronată. Oamenii de ştiinţă moderni  ne spun că întreg Universul este încă un mister care poate să ofere răspunsul la numeroase întrebări odată ce omul va descoperi mecanismul prin care funcționează.