Elzire Dionne și soțul ei, Olive, erau doi fermieri săraci care trăiau în Ontario, Canada. Cei doi au ajuns să aibă copii în anul 1934, o perioadă cu mari greutăți financiare pentru toată lumea din cauza crizei economice începute în 1929.
Cuplul aștepta gemeni și își făcea griji că nu ar putea susține două guri deodată. Însă problema s-a agravat după naștere, când s-a aflat că, de fapt, Elzire a purtat în pântece cinci fete.
Annette, Émilie, Yvonne, Cécile și Marie au avut noroc că au supraviețuit având în vedere condițiile din acele vremuri. Fetele s-au născut prematur și cântăreau împreună puțin peste șase kilograme.
La scurt timp după ce a născut, Elzire a intrat în stare de șoc, iar medicul care a tratat-o chiar s-a gândit că ar putea muri. Din fericire, ea și-a revenit după două ore, dar a fost nevoită să rămână în spital câteva săptămâni alături de fiicele sale din cauză că acestea se născuseră prematur.
Cazul a fost relatat în presă, i-ar comunitatea a depus eforturi pentru a ajuta familia Dionne. Fetele deveniseră o senzație locală, iar medicul care a ajutat la naștere a devenit celebru și s-a îmbogățit. O mulțime de femei gravide doreau ca el să le monitorizeze sarcina și nașterea.
Profitând de celebritatea fetelor, tatăl a decis să accepte propunerea autorităților ca fiicele sale să devină o atracție la Târgul Mondial de la Chicago. A doua zi după semnarea contractului, Olive a regretat și a încercat să anuleze înțelegerea, dar era prea târziu. Câteva zile mai târziu, când fetele aveau doar 4 luni, guvernul a considerat că cel mai bine ar fi ca fetele să ajungă în custodia statului.
Surorile Dionne au fost expuse într-un pavilionul expozițional din 1935 până în 1943, iar în acest timp au fost văzute de peste 3 milioane de oameni.
La vârsta de 9 ani, fetele au fost date din nou în grija părinților. Cu toate acestea, nu a fost ușor: au fost exploatate de proprii părinți, iar mai târziu au ajuns să-și acuze tatăl de abuz sexual.
Copilăria plină de abuzuri le-a făcut pe cele cinci fete să dezvolte probleme emoționale. Tinerele au plecat de acasă la scurt timp după ce au împlinit 18 ani. Marie, Annette și Cécile s-au căsătorit și au avut copii. Émile a devenit călugăriță, dar a murit la vârsta de 20 de ani din cauza epilepsiei, iar Yvonne a decis să devină o femeie de carieră, nu o gospodină.
Marie a murit din cauza unui cheag de sânge la creier în 1970, iar cele trei surori supraviețuitoare au decis să dea în judecată guvernul canadian. Au acuzat autoritățile pentru copilăria nefericită și au reușit să obțină despăgubiri în valoare de 2,8 milioane de dolari. Cele trei au împărțit în mod egal banii primiți de la guvern.
Yvonne a murit în 2001, iar Cécile și Annete trăiesc și astăzi, având 87 de ani.