John Coltrane a fost unul dintre cei mai influenți muzicieni de jazz ai secolului XX, iar moștenirea sa a depășit granițele artei: Biserica Ortodoxă Africană din Statele Unite l-a canonizat sub numele de Sfântul John Coltrane.
„Știu că există forțe rele, forțe care aduc suferință altora și nefericire lumii. Vreau să fiu forța opusă. Vreau să fiu forța care aduce cu adevărat binele.” – spunea Coltrane despre propria misiune artistică.
O tinerețe marcată de muzică și dependență
Născut la 23 septembrie 1926 în Carolina de Nord, Coltrane a crescut într-o familie în care ambii părinți erau pasionați de muzică. La 17 ani a primit un saxofon alto cadou de la mama sa. A servit în Marina Militară, unde talentul său a fost recunoscut, iar după lăsarea la vatră s-a stabilit la Philadelphia, unde a studiat muzica și saxofonul.
La începutul anilor ’50 a cântat alături de nume mari precum Dizzy Gillespie și Johnny Hodges, însă dependența de heroină l-a costat locul în formație. În 1955 a intrat în celebrul cvintet al lui Miles Davis, o colaborare care a relansat cariera ambilor muzicieni.
Trezirea spirituală care i-a schimbat viața
În 1957, Coltrane a trecut printr-o experiență pe care el însuși a numit-o „trezire spirituală”, care l-a ajutat să depășească dependența de heroină și alcool ce-l chinuia din 1948. Această experiență avea să devină sursa de inspirație pentru albumul său emblematic, A Love Supreme (1965).
Prima sa soție, Naima, l-a inițiat în sufism, deși Coltrane crescuse într-o familie profund creștină.
Nașterea unui cult
În 1965, Franzo și Marina King au asistat la un concert al lui Coltrane la Jazz Workshop din San Francisco, cu ocazia primei lor aniversări de căsătorie. Amândoi proveneau din familii religioase, iar în timpul concertului au simțit, spun ei, prezența Duhului Sfânt.
Coltrane a murit la 17 iulie 1967, la doar 40 de ani, răpus de cancer la ficat — o boală pe care biograful Lewis Porter a legat de o posibilă hepatită contractată prin consumul de heroină.
Soții King fondaseră deja „The Jazz Club”, spațiu de întâlnire pentru muzicieni. După moartea lui Coltrane, clubul s-a transformat treptat: mai întâi în „Yardbird Club”, apoi, în 1969, într-un loc de cult numit „Templul Yardbird”, unde se practicau postul, meditația și rugăciunea.
De la divinitate la sfânt
Templul Yardbird a funcționat ani de zile ca o comunitate spirituală independentă, care îl venera pe Coltrane ca pe o încarnare divină. Această practică a atras însă atenția Alice Coltrane, văduva muzicianului, care a inițiat un proces împotriva bisericii pentru modul în care era folosit chipul și numele soțului ei. Deși procesul a fost ulterior retras, controversa a ajuns la urechile lui George Duncan Hinkson, liderul Bisericii Ortodoxe Africane — o denominație creștină independentă, cu structură episcopală proprie.
Hinkson a invitat comunitatea să se alăture oficial Bisericii Ortodoxe Africane, cu o singură condiție: Coltrane trebuia venerat ca sfânt, nu ca zeitate întrupată. În 1982, Templul Yardbird a acceptat condiția, s-a integrat oficial în Biserica Ortodoxă Africană, iar Franzo King a primit titlul de Arhiepiscop. Astfel „Sfântul John Coltrane” a fost recunoscut oficial de această biserică drept sfânt.