Pisicile sunt creaturi foarte afectuoase. Ele sunt mame minunate cărora le pasă de urmașii lor și îi prețuiesc. Dar ce se întâmplă când pisicile sunt luate de mici de lângă mamă? Se recunosc reciproc după ani de zile?
Pisicile sunt mamifere inteligente și au o memorie excelentă.
Aceste animalele care își amintesc și disting oamenii prin mirosuri subtile, evazive, nu pot memora aspectul unei rude de sânge, așa cum fac oamenii. În schimb, mirosul le ajută.
“Parfumul” familiei
Odată despărțite de mama lor, pisicile par să-și piardă amintirea despre ea destul de repede și, în general, nu reușesc să o recunoască dacă se întâlnesc, spun cercetătorii.
Întâlnindu-și mama sau bunica mai târziu în viață, o pisică poate recunoaște mirosul ca fiind familiar – dar probabil nu le va privi ca pe o familie în felul în care ne gândim.
Aceasta lucru se numește asociere anterioară. Este un mod în care pisicile și alte animale se recunosc între ele și se referă la potrivirea fenotipului.
Fenotipul implică învățarea trăsăturilor familiei, cum ar fi un miros distinctiv perceput la o vârstă fragedă, creând un punct de referință cu care pot asocia alte pisici mai târziu.
“În acest fel, pisicile pot recunoaște rudele necunoscute anterior, cum ar fi un văr sau o soră paternă, chiar dacă nu au crescut cu ele”, spune Jill Mateo, expert în comportamentul animalelor la Universitatea din Chicago, SUA.