Stanisława Leszczyńska a fost numită „mama” de la Auschwitz, întrucât a salvat viețile multor nou-născuți din lagărul de concentrare unde au murit peste 1,1 milioane de oameni.
Femeia s-a născut în 1896 în Lodz, Polonia, și a lucrat ca moașă de la o vârstă fragedă. Când germanii au invadat Polonia, ea avea 43 de ani și locuia într-o zonă cu evrei.
Zona a fost transformată într-un ghetou, iar Stanisława, împreună cu soțul și cei patru copii, au ajutat familiile evreiești înfometate, oferindu-le hrană și documente false.
Când acțiunile lor au ajuns la urechile naziștilor, ea a fost arestată și dusă într-un lagăr de concentrare.
Soțul ei a fost ucis în timpul răscoalei de la Varșovia din 1944. Fiii ei au fost trimiși în diferite tabere, în timp ce Stanisława și fiica ei au fost duse la Auschwitz.
După arestare, l-a informat pe medicul german că este moașă și acesta a lăsat-o să lucreze în maternitate, unde avea grijă de femeile însărcinate care ajungeau la momentul nașterii.
Majoritatea evreicelor însărcinate erau duse în camere de gazare sau avortau. Puține au trecut prin toate lunile de sarcină, timp în care trăiau în condiții mizerabile. După ce femeile nășteau, moașele din lagăr înecau copiii în găleți cu apă în fața mamelor.
Stanisława a refuzat să ucidă nou-născuții și, în ciuda amenințărilor din partea celorlalte asistente, a ajutat la nașteri împreună cu fiica sa. Chiar dacă erau salvați de la înec, copiii intrau în posesia naziștilor și nu se știa ce se va întâmpla cu ei.
În acest sens, Stanisława a marcat pielea copiilor cu un „tatuaj” pentru a fi recunoscuți de către mame când erau mari.
Ce s-a întâmplat cu copiii?
Se estimează că Stanisława a ajutat la nașterea a 3.000 de copii. După naștere a încercat să-i salveze cum a putut. Din cei 3.000 de bebeluși, aproximativ 1.500 au fost uciși de naziști, iar 1.000 au murit din cauza condițiilor din lagăr.
Câteva sute au fost adoptați de naziști pentru că aveau ochii albaștri și doar 30 au supraviețuit lagărului.
După desființarea lagărului, Stanisława Leszczyńska s-a întors în orașul natal și a continuat să lucreze ca moașă.
Povestea sa șocantă a devenit cunoscută la câțiva ani după sfârșitul războiului, iar în 1970 a avut loc un eveniment la Varșovia, unde s-a întâlnit cu o parte din mamele și copiii pe care i-a salvat. Stanisława murit în 1974 la vârsta de 77 de ani.