Era treia zi a procesului intentat lui Klaus Grabowski, un măcelar în vârstă de 35 de ani, care era acuzat că a ucis-o pe Anna, vecina sa în vârstă de 7 ani.
Tribunalul districtual din Lübeck, Germaniei de Vest, era plin pe 6 martie 1981 când mulțimea s-a împrăștiat la auzul focurilor de armă.
Mama victimei, Marianne Bachmeier, în vârstă de 31 de ani, care își creștea singură fiica, a tras opt gloanțe asupra inculpatului chiar în sala de judecată.
Nu a existat nicio îndoială cu privire la vinovăția lui Grabowski. El fusese deja condamnat anterior pentru violarea altor două fete.
Criminalul a fost arestat și, sub povara probelor, a recunoscut că a răpit-o pe fată, a sugrumat-o cu un ciorap și a îngropat-o. Singurul lucru pe care inculpatul l-a negat a fost faptul că a comis violență sexuală împotriva fetei.
El a susținut că fetei de 7 ani îi plăcea “compania” lui și că a venit singură la el. A trebuit să o omoare doar pentru că fetița l-a amenințat că îi spune mamei că a atins-o în mod necorespunzător. Ea l-ar fi șantajat astfel pentru bani.
Marianne Bachmeier a înțeles strategia șireată a inculpatului. Ea însăși fusese violată însă făptuitorul a primit o pedeapsă cu suspendare deoarece instanța a constatat că victima îl provocase.
Motivul principal al linșării nu a fost atât de mult răzbunarea, cât dorința ca Grabowski să tacă și să nu mai spună instanței lucruri dezgustătoare și mincinoase despre fiica ei.
Marianne a tras destul de precis. Dintre cele opt gloanțe, doar două au ratat ținta. Restul de șase l-au lovit pe Grabowski care a murit pe loc, în fața avocaților, judecătorului și a publicului.
Cu toate acestea, o parte a opiniei publice a susținut-o cu tărie pe ucigașă, justificând acțiunea ei ca disperarea unei mame care și-a pierdut copilul.
Cazul a fost intens mediatizat la acea vreme. A fost anunțată o strângere de fonduri pentru ca Marianne Bachmeier să fie reprezentată de cei mai buni avocați, strângându-se peste 100.000 de mărci.
Avocații au reușit să convingă instanța de natura neintenționată a crimei și Marianne a fost condamnată la 6 ani de închisoare.
Un sondaj al Institutului Allensbach a constatat că 27% dintre germani au considerat că sentința este prea dură; 25% au considerat-o foarte blândă și 28% dintre oameni au declarat că sentința este corectă.
A ieșit trei ani mai târziu și și-a vândut povestea unei edituri cu 250.000 de mărci. Apoi a părăsit Germania, locuind în Nigeria și Italia, unde a lucrat ca educatoare și ca asistentă medicală.
S-a întors în orașul natal după ce a aflat că are cancer. A murit în septembrie 1996 la vârsta de 46 de ani de cancer pancreatic și a fost îngropată lângă fiica ei Anna.
