La începutul secolului XX, medicul Duncan MacDougall din Massachusetts a avut o încercare neobișnuită de a demonstra existența sufletului. Metoda sa a presupus implicarea unor oameni aflați în pragul morții, precum și niște câini.
Povestea medicului care a cântărit sufletul uman
Medicul credea că sufletul are o masă fizică și, ca urmare, poate fi cântărit. A decis să cântărească câteva persoane înainte de moarte și apoi să le cântărească din nou după trecerea în neființă. Diferența în greutate ar fi reprezentat masa sufletului.
Astfel, MacDougall a căutat pacienți aflați în stadiul terminal al unei boli. De obicei, pacienții aflați în această fază aveau tuberculoză sau alte boli similare, ceea ce îi făcea epuizați și imobilizați în momentul cântăririi.
Pentru a efectua experimentul, medicul a instalat un cântar mare pe patul din cabinetul său de consultații. O versiune a evenimentelor sugerează că pacienților li s-au astupat găurile corpului. MacDougall, cunoscând importanța rigurozității în știință, a urmărit să evite scurgerile de lichide din corp, lucru ce ar fi putut afecta măsurătorile.
Cu toate acestea, procedura de cântărire nu a decurs conform planului. Au existat multe întrebări și critici referitoare la experimentul doctorului. Se pare că mulți s-au plâns că medicul îi cântărea pe pacienți în timp ce aceștia se aflau pe patul de moarte, în loc să primească îngrijire și tratament. Mai mult, unii pacienți au decedat chiar în timp ce erau cântăriți.
În ceea ce privește rezultatele obținute de la oameni, s-a constatat că un pacient a pierdut din greutate în momentul exact al morții, în timp ce altul a înregistrat o scădere a greutății de 14 grame înainte ca decesul să fie confirmat. Ulterior, s-a stabilit că acesta a înregistrat o pierdere de 42,5 grame. De asemenea, un al treilea pacient a înregistrat o scădere în greutate la scurt timp după moarte.
Este evident că mulți ar considera aceste date ca fiind rezultatul unor erori de măsurare, însă MacDougall a tras concluzia că acestea dovedesc existența sufletului.
Mai mult, doctorul a decis să cântărească și câini. El a eutanasiat 15 câini sănătoși pentru a vedea care este greutatea lor înainte și după moarte. Așa cum era de așteptat, nu s-au înregistrat variații semnificative, iar rezultatele obținute de MacDougall au fost ulterior respinse de către comunitatea științifică.
Experimentul a atras critici dure
Cercetătorii susțin că metodologia și calculele au fost eronate încă de la început. Chiar MacDougall a recunoscut că a fost dificil să măsoare cu precizie greutatea în momentul exact al morții.
Mai mult, variațiile de greutate înregistrate la pacienții săi ar putea fi atribuite unor factori fiziologici. De exemplu, transpirația excesivă și evaporarea acesteia pot apărea atunci când temperatura corpului crește în primele momente de după deces, deoarece sângele nu se mai răcește pe măsură ce circulă.
În concluzie, experimentul nu a reușit să dovedească existența sufletului și a atras critici dure. Afirmația medicului cum că sufletul ar cântări 21 de grame a fost rapid respinsă de către lumea medicală. Oamenii de știință au adus argumente care demonstrează că experimentul lui MacDougall a fost ridicol și irelevant.