Un superb diamant albastru cu o nuanță violet a atras imediat atenția negustorului francez Jean Baptiste Tavernier, care se afla în India pentru a căuta pietre prețioase. În 1668, acesta a adus piatra în Franța, unde a vândut-o regelui Ludovic al XIV-lea care a apreciat-o pentru farmecul ei. De asemenea, Jean Baptiste i-a spus monarhului o legendă care însoțea frumosul diamant – piatra era, de fapt, ochiul zeului indian Rama. Însă negustorul a omis faptul că legenda nu se referea la ochiul drept (care vindecă și ajută), ci la cel stâng (care distruge și pedepsește).
Ulterior, Jean Baptiste a murit sfâșiat de o haită de câini, iar regele Ludovic al XIV-lea a călcat pe un cui ruginit și a murit de cangrenă. Următorul rege, Ludovic al XV-lea, nu a avut interes pentru frumoasa piatră, așa că a ținut-o departe de el. După moartea sa, Ludovic al XVI-lea a devenit proprietarul diamantului și l-a dăruit soției sale, Maria Antoaneta. După cum știți, capul acestei regine a căzut sub ghilotină în 1793. Potrivit zvonurilor, în timpul execuției, Maria Antoaneta avea pe piept un pandantiv în care era montat diamantul.
După acest incident, piatra a dispărut în mod misterios din ochii publicului timp de două decenii. Aparent a fost tăiată în două, iar în 1813 o parte din ea a fost descoperită într-un magazin de bijuterii din Londra. De acolo a fost cumpărată de englezul Henry Francis Hope, care ulterior i-a lăsat-o moștenire nepotului său, Henry Thomas.
Însă Henry Thomas nu a reușit să se bucure de moștenirea luxoasă mult timp: a murit brusc, aproape imediat, după ce diamantul a intrat în posesia sa. Apoi, proprietarul pietrei a devenit lordul Francis Hope, care a dăruit-o logodnicei sale, May Yohe. La un an de la nunta lor, bărbatul a dat faliment și au fost obligați să vândă bijuteria. Cu toate acestea, blestemul pietrei nu a părăsit familia lor. De îndată ce situația financiară a cuplului a redevenit stabilă, cei doi s-au despărțit și femeia a murit, până la urmă, în sărăcie.
Ulterior, americanca Evelyn Wolls McClynn a devenit proprietara pietrei. I-a plăcut atât de mult încât îl ținea sub pernă. Fiul Evelinei a murit într-un accident de mașină, iar soțul ei a ajuns într-un azil de nebuni. Femeia nu a reușit niciodată să-și revină din durere și a murit în singurătate.
Conform unei legende, a doua parte a celebrului diamant era deținută de către un cuplu din Anglia. La 10 aprilie 1912, proprietarii pietrei s-au îmbarcat din portul Southampton pe Titanic. Potrivit acestei versiuni, diamantul este vinovat de soarta tragică a legendarei nave și de moartea a 1.500 de oameni.
Având o valoare estimată la 250 de milioane de dolari, partea supraviețuitoare din diamantul Hope este păstrată astăzi la Muzeul Smithsonian din Washington D.C. Unii cred că piatra și-a ucis, de fapt, toți proprietarii și istoria ei sângeroasă nu se va încheia până când nu va fi returnată în patria sa de origine – India.