Mulţi cercetători au fost îndrumaţi pentru a deforma sensul cuvântului arian. Pentru elucidarea acestei probleme, trebuie explicată legătura care există între europeni şi arieni.
In conformitate cu cronicile persane vechi, Aria/Ariana a fost, în antichitate regiunea situată în nordul Iranului de azi, nume care a evoluat în Eria, locuită de erani şi apoi în Iran, locuită azi de iranieni. În antichitate, Aria/Ariana era învecinată la est cu India şi nu făcea parte din aceasta, aşa cum nu face parte nici azi.
– Teoria lui Joseph Arthur Gobineau, preluată de unii savanţi germani, prevedea că “leagănul umanităţii să găseşte în Germania”, că “rasa ariană este cea mai veche, cea mai frumoasă şi cea mai puternică din lume.”
Ea nu are nici un suport real, deoarece cel mai vechi om din Europa a fost descoperit în România, în sat Sugiuleşti, corn. Tetoiu, jud. Vâlcea, care are o vechime 1.900.000 – 2.000.000 ani, în timp ce omul de Neanderthal are circa 120.000-100.000 ani, iar cel de la Cro Magnon doar 35.000-15.000 ani. Prin urmare, originea omului european nu poate fi Germania sau Franţa.
– Armenienii nu sunt urmaşii arienilor, aşa cum pretind unii cercetători, deoarece ei sunt plecaţi din Peninsula Balcanică în mileniul II î.e.n. Limba lor nu are nici un cuvânt iranian/arian, dar are circa 10 cuvinte româneşti.
– Regele Darius vorbea numai de arieni, pentru că el era arian şi nu există vreo menţiune a scriitorilor antici cu privire la existenţa arienilor în afara actualului Iran.
– Limba germană nu are nici un cuvânt iranian.
– Toţi iranienii sunt bruni, cu faţa oacheşă. Nu există iranieni blonzi ca suedezii sau şateni ca o parte a românilor.
– Arienii nu puteau veni în Europa înaintea regelui Darius, pentru că acest rege a luptat în Europa cu sciţii din Dacia şi cu grecii-atenieni. Acesta este primul contact dintre arieni şi europeni. Daca arienii ar fi venit mai înainte de aceasta epocă, ei şi-ar fi găsit unele rude în Europa.
– În sfârşit, o populaţie nesemnificativă ca număr, astfel cum erau arienii, n-au putut face faţa unui popor foarte puţin numeros cum erau sciţii (dispăruţi din istorie) şi nu puteau crea descendenţi atât de numeroşi cum sunt europenii de azi şi foarte diferiţi din punct de vedere somatic, astfel cum sunt suedezii, românii, grecii şi alte popoare mediteraneene. În acelaşi timp, din limba ariană nu puteau lua naştere limbi atât de diferite, cum este greaca în raport cu basca, germana sau italiana.
– În ce priveşte originea ariană a germanilor, este suficient a cita pe scriitorul roman Caius Suetonius Tranquillus (c. 70-170 d.C.), care, în “Claudius“, ne spune că “Drussus, fiul adoptiv al Împăratului Augustus (63 T.e.n. – 14.e.n), cutreierase cu legiunile romane aproape întreaga Germanie şi n-a încetat să urmărească continuu pe aşa-zişii «germani» (nu-i găsea, deoarece erau extrem de puţini şi nomazi în acelaşi timp), până în momentul când îi ieşi înainte o femeie neromană, care – vorbindu-i în limba latină – îî dojeni să nu îndrăznească să meargă mai departe.”
– Acest citat ne incită la o întrebare: de ce romanii îi numeau germani, având în vedere că germanus în limba latină însemna “frate bun din acelaşi tată şi aceeaşi mamă”! Răspunsul ni-l dă femeia neromană, care vorbea latina; locuitorii Germaniei, înainte de venirea triburilor suedeze care au invadat-o, vorbeau o limbă latină străină, adică daco-getică. Prin urmare, ei nu erau arieni şi n-au fost asimilaţi de nişte presupuşi arieni care ar fi invadat Europa…
[sursa]
.