Experimentul numit „Utopia șobolanilor” sau “Universul 25”, ne poate oferi o mulțime de indicii despre viitorul unei societăți afectate de creșterea rapidă a populației și ale cărei condiții de viață se îmbunătățesc de la un an la altul.
Omul de știință John B. Calhoun a creat în laborator echivalentul unei societăți umane dezvoltate, dar locuită de șobolani. Experimentul a fost efectuat începând cu 1968 și a durat 4 ani. În ciuda încercărilor repetate, rezultatul final a fost întotdeauna același: accesul nelimitat la alimente și lipsa amenințărilor au dus la dispariția populației.
Ce a reprezentat “utopia șobolanilor”
1. Accesul nelimitat al șobolanilor la alimente, apă și materiale necesare construirii unui cuib.
2. Lipsa prădătorilor care pun viața în pericol.
3. Îngrijire medicală/oprirea răspândirii bolilor.
4. Singura limitare – spațiul putea găzdui maximum 3840 de șobolani.
CURSUL EXPERIMENTULUI
Faza A – Perioada de adaptare (0-104 zile)
1. În prima zi au fost introduși în habitat 4 masculi și 4 femele.
2. După ce s-au adaptat cu noul mediu, șobolanii au creat un fel de diviziune teritorială și au început să construiască cuiburi.
3. În ziua 104, s-au născut primii șobolani „noi”.
Faza B – Creșterea rapidă a populației (între zilele 105-314)
1. Populația de rozătoare s-a dublat la fiecare 55 de zile.
2. S-a dezvoltat un tip de structură socială – dimensiunea cuibului depindea de „poziția socială” a părinților.
3. Mai mulți șobolani s-au născut în cuiburile locuite de masculii mai dominanți, în timp ce șobolanii mai puțin dominanți au avut mai puțini descendenți.
4. La sfârșitul fazei B, existau de trei ori mai mulți indivizi tineri decât indivizii bătrâni și stabili social cu o poziție dominantă.
Faza C – Stagnare – Perioada de echilibru (zilele 315-559)
1. Populația se dublează la fiecare 145 de zile.
2. Masculii au pierdut capacitatea de a-și apăra propriul teritoriu.
3. Femelele care alăptează încep să fie agresive, preluând rolul de apărare a cuiburilor de la masculi. Această agresiune se îndreaptă și asupra propriilor descendenți care, uneori sunt atacați, răniți și obligați să părăsească cuibul.
4. Violența devine obișnuită. Masculii nu mai încearcă să “seducă” femele. În schimb, se atacă reciproc.
5. Apare comportamentul homosexual. Masculii mai dominanți folosesc masculii mai pasivi pentru „rolul feminin”.
6. La femele apare un mecanism de contracepție naturală – absorbția fetală. De asemenea, există din ce în ce mai puțină fertilizare și instinctul parental dispare. Drept urmare, se nasc din ce în ce mai puțini descendenți.
Faza D – Perioada de dispariție (zilele 560-1588)
1. În ziua 560, creșterea populației s-a încheiat.
2. Femelele rămân foarte rar însărcinate și puținii descendenți născuți nu supraviețuiesc.
3. Ultima fertilizare a avut loc în ziua 920.
4. După ceva timp, populația și-a pierdut complet capacitatea de reproducere. Populația scade vertiginos.
5. Cele câteva mii de exemplare rămase nu au dezvoltat nicio aptitudine socială. Agresivitatea, protecția cuibului și a descendenților nu există. Nu aveau alte activități decât să mănânce, să doarmă și să aibă grijă de ei înșiși.
6. Ultimul exemplar a murit în ziua 1588.
Sfârșitul omenirii va fi la fel?
Deși extrem de controversat atunci când a fost publicat pentru prima dată, studiul lui John B. Calhoun a ridicat îngrijorarea că aceleași lucruri din Universul 25 se vor petrece și cu rasa umană odată cu trecerea timpului.
Oamenii de știință încearcă să ne liniștească și spun că oamenii nu sunt șobolani. Suntem cea mai avansată și mai inteligentă formă de viață și avem la dispoziție știința, tehnologia și medicina pentru a explora noi medii și posibilități.