De unde vine expresia “țap ispășitor”?

Cu siguranță ai auzit pe cineva utilizând expresia “țap ispășitor” când se referă la o persoană nevinovată, dar care ajunge să fie condamnată pentru ceva ce nu a comis.

Care este originea acestei expresii? Ce legătură are asta cu un țap.

Pentru a înțelege această expresie curioasă este necesar să ne întoarcem în cele mai vechi timpuri, mai precis la obiceiurile evreiești, deoarece evreii erau un popor care jertfeau animale pentru a se curăța de propriile păcate.

Există o tradiție evreiască care marchează Yom Kippur unde preoții pun mâinile pe capul unui țap pentru a arunca animalului toate nelegiuirile copiilor lui Israel, crimele și păcatele lor.

În creștinism, această veche tradiție evreiască este reprezentată prin jertfa lui Hristos pe cruce, datorită căreia păcatele pot fi ispășite.

Creștinii cred că păcătoșii care își dețin vinovăția și își mărturisesc păcatele, exercitând credința și încrederea în persoana și sacrificiul lui Isus, sunt iertați de păcatele lor.

Ce se întâmpla cu țapul după ce prelua păcatele?

După ce primea toată această încărcătură, bietul țap era abandonat în deșert, astfel încât toată negativitatea era îndepărtată de oameni. Țapul se alegea cu toate păcatele, și, cu siguranță, murea de foame în deșert.

Acest ritual crud, cel puțin după părerea multora, a dat naștere expresiei “țap ispășitor”, deoarece bietul animal nu a avut nici o vină pentru păcatele săvârșite de omenire, plătind acest lucru cu viața.

Îți place articolul? Distribuie-l prietenilor tăi!