La fel ca multe alte cuvinte din limba română, cuvântul “fraier” provine dintr-o altă limbă – și anume, din idiș.
Cine vorbește limba idiș?
Această limbă este, de fapt, un dialect sudic al limbii germane, vorbit de aproximativ 3.000.000 de evrei din toată lumea, cu o concentrație mai mare în Europa Centrală, Europa de Est și America de Nord. Limba idiș s-a format în Europa Centrală între secolele IX – XIV.
Strămoșii evreilor din Europa Centrală au locuit preponderent în sudul Germaniei și foloseau cuvinte foarte distorsionate ale limbii germane, plus un amestec de cuvinte biblice.
În general, specialiștii acceptă faptul că limba idiș conține și cuvinte din alte limbi din Orientul Apropiat și Europa, absorbite în timpul migrațiilor.
“Fraier”, în unul dintre dialectele germane vechi, înseamnă „om liber” sau “mire”, fiind împrumutat în idiș cu același sens.
Tot din germana veche provine și cuvântul englezesc “free”, însemnând “liber”.
După ceva timp, sensul cuvântului a început să se schimbe prin ideea că logodnicul este întotdeauna tras pe sfoară și că doar viitoarea soție iese în avantaj.
Nu se știe din ce motiv, cuvântul a intrat în limbajul populației non-evreiești și non-germane, iar „fraier” a ajuns să fie un cuvântul pe care îl știm astăzi.
În sensul de azi, cuvântul fraier însemnă „un om naiv, neînsemnat, incapabil să facă față, un om care poate fi înșelat cu ușurință”.
De menționat este faptul că acest cuvânt este prezent și în alte limbi vorbite în Europa cu același sens.