Banda de alergat este unul dintre cele mai populare echipamente de fitness astăzi. Nu numai că poate fi văzută peste tot în sălile de sport, dar multe familii le cumpără pentru a le folosi acasă.
Dar în secolul al XIX-lea, banda de alergat nu a fost inventată pentru controlul greutății, ci pentru a fi un instrument de tortură pentru deținuții scandalagii.
În Marea Britanie, dacă cineva încălca legea în secolul al XIX-lea, pe lângă o posibilă condamnare la moarte, putea fi închis sau deportat în Australia. Deținuții erau ținuți în camere întunecate și suportau sentințe lungi, și existau adesea lupte între prizonieri. Aceste lupte și scandaluri erau puse pe seama plictiselii.
Pentru a înlătura golul și plictiseala prizonierilor, Sir William Cubitt a sugerat ca prizonierii să participe la muncă în cadrul penitenciarului și a proiectat un instrument adecvat.
Deținuții călcau treptele acestui mecanism pentru a antrena o roată uriașă care era folosită la morărit. În acest fel, deținuții sunt epuizați pe parcursul zilei și nu mai aveau energia necesară pentru a face scandal.
În plus, această activitate obținea, de asemenea, beneficii economice pentru închisoare. „Banda de alergat” a devenit rapid populară în închisorile britanice.
Dar pentru deținuți, această „bandă de alergare” este o pedeapsă crudă. Conform reglementărilor, deținuții erau obligați să lucreze mai mult de 6 ore pe zi, iar pentru a împiedica discuțiile între ei existau pereți despărțitori la fiecare „bandă de alergat”.
Banda de alergat ca instrument de disciplinare a fost abolită în 1898, deoarece mașinăriile au înlocuit puterea umană și animală, însă a rămas în istorie ca instrumentul cu care poți epuiza fizic o persoană.
În anii ’60, la mai bine de 100 de ani de la inventarea benzii de alergat, oamenii au descoperit cu adevărat utilitatea acesteia și au promovat-o rapid ca un dispozitiv care te menține în formă.