Situată la mănăstirea Alcobaça din Portugalia, ușa se află la intrarea în bucătărie și lățimea ei este de numai 32 cm. Intrarea poartă inscripția „Luați în considerare că mâncați păcatele oamenilor”.
Această inscripție dezvăluie vizitatorilor adevăratul motiv pentru care dimensiunile sale sunt atât de mici. De la înființare, mănăstirea a fost asociată cu Ordinul cistercian.
Cistercienii sunt un ordin monahal al Bisericii Catolice, cunoscuți și sub numele de “călugării albi” sau “călugării țărani” care respectă regula “roagă-te și muncește” a Sfântului Benedict.
Călugării cistercieni sunt în mare parte fermieri care consumă ceea ce produc și au. de obicei, multe alimente la dispoziție.
Ușa era un mod simplu și eficient de a ține călugării la o anumită greutate, deoarece erau chemați să treacă prin ea pentru a-și lua mâncarea din bucătărie ca să o consume în sala de mese.
Dacă un călugăr nu putea trece, i se interzicea să mănânce până când atingea greutatea corespunzătoare. Lăcomia era considerată un păcat de moarte.
Călătorul englez William Beckford care a vizitat mănăstirea în secolul al XVIII-lea, când „regula ușii” era încă în vigoare, a fost impresionat de delicatese bogatele ale mănăstirii.
„Există multe carne, fructe și legume gătite în diverse varietăți. În spatele sobelor sunt cuptoare și depozite de grâu, făină mai albă decât zăpada, stânci de zahăr, borcane cu cel mai pur ulei și dulciuri din abundență”.
De fapt, atunci când călătorul a încercat delicatesele de mai sus, a descris că „masa pentru oaspeți avea nu numai cele mai excepționale delicatese, ci și cele mai rare mâncăruri care era aduse din ținuturi îndepărtate.”
Oaspeții erau serviți cu cârnați rafinați, feluri de mâncare ciudate din America și China, cum ar fi supă de țestoasă și aripioare de rechin.
Călătorul a mai notat că: „Dulciurile și fructele ne așteptau într-o cameră mult mai spațioasă și mai frumoasă, unde ne-am retras pentru a împărtăși povești”. Astăzi, mănăstirea este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.