Așa cum știm, anii bisecți aduc cu ei o zi în plus, 366 de zile în loc de obișnuitele 365. Dar de ce avem nevoie de acești ani și cine a venit cu această idee?
Istoria calendarului și a anilor bisecți
Anii bisecți sunt acei ani care includ o zi suplimentară, 29 februarie, numită și zi bisectă. Trebuie să remarcăm că anii bisecți nu sunt specifici doar calendarului gregorian. Aceștia se regăsesc și în alte calendare, cum ar fi cel evreiesc, chinezesc sau etiopian. Cu toate acestea, nu toate calendarele adaugă o zi bisectă la fiecare patru ani; unele folosesc diferite metode, inclusiv adăugarea unor zile sau luni bisecte simultan.
Pe lângă zilele bisecte, calendarul gregorian (cel folosit în România) ne surprinde și cu secunde bisecte, adăugate ocazional în anumiți ani. De exemplu, ultima dată când s-au adăugat secunde a fost în 2012, 2015 și 2016. Cu toate acestea, începând cu 2035, Biroul Internațional de Măsuri și Greutăți (BIPM) intenționează să renunțe la această practică.
Manipulările cu zile și secunde devin necesare pentru că acest tip de calendar nu corespunde perfect cu timpul solar. Aceasta duce la o desincronizare între calendarul gregorian și calendarul solar, din cauza faptului că avem un an de 365 de zile, în timp ce Pământul realizează o mișcare de revoluție în jurul Soarelui în 365,24 zile. Această discrepanță anuală de aproximativ 6 ore se acumulează în timp.
De ce se omit uneori anii bisecți?
Adăugarea unei zile la fiecare patru ani nu rezolvă complet problema desincronizării, lăsând în urmă 44 de minute. Așa că, la fiecare sută de ani, se decide să sărim peste un an bisect pentru a corecta această discrepanță. Totuși, chiar și cu această corectare, există încă o diferență între anii calendaristici și cei solari, determinând adăugarea secundelor bisecte în anumite zile, practică ce va fi abandonată în viitor de către BIPM.
Când au apărut anii bisecți?
Istoria anilor bisecți datează din 45 î.Hr., odată cu introducerea calendarului iulian de către Iulius Cezar. Inițial, calendarul iulian a inclus ani bisecți la fiecare patru ani. Cu toate acestea, astronomii au sugerat mici ajustări, culminând cu introducerea calendarului gregorian de către Papa Grigore al XIII-lea în 1582. Calendarul gregorian, similar cu cel iulian, a eliminat anii bisecți la fiecare sută de ani, aducând o mai mare precizie în raport cu anotimpurile.
