Te-ai întrebat vreodată de ce majoritatea monedelor sunt zimțate pe margini?
Răspunsul vine din America. În anul 1792, atunci când s-a înființat monetăria SUA, monedele de 10 $, 5 $ și 2,50 $ (cunoscute sub numele de vulturi, jumătăți de vultur și sferturi de vultur) au fost făcute din aur, în timp ce dolarul, jumătate de dolar și monedele mai mici erau făcute din argint.
Monedele foarte mici de 1 cent și jumătate de cent erau făcute din cupru deoarece era mai ieftin.
Ce au speculat infractorii?
O problemă a apăr imediat după, când unii oameni au văzut în asta un mod de a face un profit bun prin tăierea marginilor, reducând dimensiunea monedelor. În acest fel, unele persoane s-au îmbogățit din simplul fapt că vindeau aurul și argintul obținut prin tăierea monedelor.
Înainte de sfârșitul secolului al XVIII-lea, Monetăria Statelor Unite a început să adauge zimți pe marginile monedelor, un proces numit „reeding”, pentru a face vizibilă încercarea de tăiere a lor.
Monetăria americană a încetat să producă monedele de aur în timpul Marii Depresiuni din ordinul președintelui Franklin D. Roosevelt.
Monedele de astăzi nu conțin metale prețioase, dar veți găsi totuși aceste margini zimțate, cel puțin pe jumătate de dolar, 25 de cenți etc. În afară de a ține pasul cu tradiția, zimți ajută ca monedele să se distingă între ele atât prin atingere, cât și prin aspect, permițând oamenilor cu deficiențe de vedere să știe diferența dintre ele.
Chiar și în timpul Romei antice, existau monede zimțate și crestate, conform descoperirilor arheologice.
Așadar, în timp ce monedele realizate din metale prețioase au fost zimțate pe margini de frica speculanților, în epoca modernă le permite nevăzătorilor să le distingă.
Și în România monedele sunt zimțate sau crestate pe margini, cea de 50 de bani având crestat pe margine cuvântul “România”.