Poporul român are trăsături distinctive, precum obiceiurile din străbuni, tradiții, religia etc., însă a existat un lucru care i-a unit pe toți – un covor atârnat pe perete.
În fiecare familie, în orice casă, acest obiect era ceva obișnuit. Iată de ce românii din trecut agățau covoare pe pereți:
Aspectul vizual al peretelui
În trecut, multe lucruri erau inaccesibile populației de rând și numai cei care locuiau la oraș și erau înstăriți aveau tapet. Acest accesoriu “de lux” a fost înlocuit în zonele rurale cu un simplu covor. Era accesibil și putea fi făcut chiar în gospodărie.
Pentru a se lăuda
În vremuri sărace, toată lumea încerca să le arate altora cele mai bune comori ale casei, care includeau covoarele lucrate manual de gospodine sau cumpărate pe bani mulți.
Izolarea locuințelor
Cel mai adesea, covoarele erau amplasate chiar deasupra patului. Acest lucru se făcea pentru a dormi într-un loc mai cald, deoarece pereții reci erau ceva frecvent în locuințele românilor din trecut din cauză încălzirii ineficiente.
Nimeni nu se gândea atunci cât de periculos este să dormi lângă un colector de praf, deoarece îi interesa în primul rând căldura.
Agent de izolare fonică
Această problemă din trecut există și astăzi – vecinii zgomotoși și pereții subțiri. Acest lucru provoacă inconveniente, iar covorul pus pe pereți le rezolva parțial. Eficiența fonică (și termică) a covorului depindea de grosime și material.
Element de decor
În trecut, confortul era perceput altfel și era asociat cu lucruri complet diferite decât cele de astăzi.
Deci, un covor luminos pe perete era considerat un ornament echivalent cu un tablou și un astfel de element de decor îi făcea pe oameni să se simtă mai confortabil.
Astăzi, oamenii preferă să renunțe la această tradiție și să le înlocuiască cu altele. Varietatea elementelor de decor a devenit mult mai mare, tendințele în decorarea locuinței s-au schimbat și au apărut mijloace mai eficiente pentru izolarea fonică și termică.