De-a lungul anilor, au apărut multe teorii care încearcă să explice de ce zâmbetele sunt atât de rare în fotografiile vechi. La un moment dat, unii credeau că oamenii nu zâmbeau în fotografii pentru că își ascundeau dinții stricați (sau lipsa acestora) – o situație destul de întâlnită până la dezvoltarea stomatologiei moderne.
Totuși, această teorie nu este chiar adevărată, deoarece au existat indivizi cu dentiție extraordinară și care își țineau gura închisă și luau o poziție serioasă atunci când erau fotografiați. În plus, din moment ce majoritatea oamenilor aveau dinții stricați, nu era neapărat un lucru rușinos.
O altă teorie pentru motivul lipsei zâmbetelor din fotografii implică aparatul de fotografiat. Deoarece camerele aveau nevoie de timpi incredibili de mari de expunere pentru a face o fotografie, care variau de la 5 la 30 de minute, ar fi fost imposibil să susții un zâmbet atât de mult timp. Totuși, chiar și în anii 1840, când timpul de expunere devenise mai mic de un minut, oamenii tot nu zâmbeau în fotografii.
Adevăratul motiv
În timp ce aceste probleme ar fi putut să-i împiedice pe unii oameni să zâmbească, adevăratul motiv pentru seriozitate este că majoritatea oamenilor credeau că zâmbetul i-ar face să pară ridicoli. Majoritatea indivizilor, pur și simplu, nu au vrut să fie imortalizați cu un zâmbet prost pe buze. Mai mult, o poză costa bani mulți și nimeni nu voia ca fotografia să fie considerată proastă din cauza unui zâmbet.
Mark Twain, un mare scriitor american spunea: „O fotografie este una dintre cele mai importante cărți de vizită pe care le aveți și nu există nimic mai condamnabil pentru posteritate decât un zâmbet prost și idiot imortalizat pentru totdeauna.”
Fotografia în ziua de ani
În zilele noastre, zâmbim în fotografii pentru a ne arăta fericirea, dar, în trecut, acest lucru era considerat o „maimuțăreală” și o atitudine lipsită de respect.
Fotografiile au evoluat și a devenit ceva banal să fii imortalizat în diferite ipostaze. De asemenea, nu trebuie să plătești bani grei pentru o fotografie, așa cum se întâmpla în trecut. Cândva, la începutul secolului al XX-lea, când fotografia și cinematografia au evoluat, oamenii au început să facă poze mai des, astfel apărând și zâmbetele.