Astronautul japonez Norishige Kanai s-a plâns că pe parcursul celor trei săptămâni petrecute pe Stația Spațială Internațională a crescut 9 cm. Și-a exprimat temerea că nu va încăpea pe nava spațială Soyuz, cu care s-a întors de pe ISS pe Pământ.
Creșterea în înălțime este doar una dintre schimbările care au loc în corpul uman la gravitație zero. În spațiu, organismul este supus unor presiuni mai serioase. De exemplu, unul dintre pericolele foarte reale ale astronauților este deteriorarea și chiar pierderea vederii.
Fenomenul creșterii cosmice
Declarația lui Norishige Kanai a stârnit un întreg lanț de discuții despre călătoria omului în spațiu. Creșterea în greutate este una dintre ele.
De obicei, în spațiu, înălțimea unui astronaut crește cu 3%, iar media este cuprinsă între 3-5 cm. În absența gravitației, coloana vertebrală umană își pierde din accentul curbelor naturale.
Mușchii care țin vertebrele strâns unite sunt mai slăbiți. Ca urmare, decalajele dintre vertebre devin mai mari, coloana vertebrală este întinsă și înălțimea unei persoane crește. La câteva luni după întoarcerea pe Pământ, corpul va reveni la forma anterioară.
Zborul în spațiu afectează și vederea
În comparație cu schimbările de înălțime, deficiențele de vedere sunt o problemă mai gravă. Aproximativ 70% astronauții s-au plâns de vedere încețoșată și dureri de cap.
Pentru prima dată, problemele de vedere au fost descoperite la astronautul american John Phillips, care a petrecut șase luni pe ISS în 2005. În acest timp, acuitatea sa vizuală a scăzut de la 1,0 la 0,2. De asemenea, americanul Scott Kelly, care a petrecut un an pe ISS, s-a plâns de probleme cu vederea.
Cauzaexactă a insuficienței vizuale nu a fost încă stabilită. Un grup de oameni de știință și medici încă cercetează acest fenomen și speră să aibă un răspuns cât mai curând.
Este probabil ca lista problemelor asociate cu zborul omului în spațiu să se extindă. Fără rezolvarea lor, planul de cucerire a spațiului nu este prea roz.
