Când vine vorba de electricitate, nu putem vorbi despre globalizare. Prin urmare, plecând în străinătate, trebuie să vă informați și eventual să vă completați bagajul cu un adaptor. De asemenea, puteți cumpăra unul la sosire.
Motivul pentru aceste diferențe în ceea ce privește priza ține de factorul istoric. În era electrificării, inginerii din diferitele părți ale lumii au avut propriile viziuni în privința prizei optime; în întreaga lume au fost construite diferite tipuri de generatoare electrice.
Companiile implicate în dezvoltarea rețelelor electrice au furnizat dispozitivele potrivite pentru aceste rețele. În consecință, au fost introduse diferite tipuri de conectori și prize, iar ce se folosea alte țări din lume a fost complet ignorat.
O influență mare a avut și disponibilitatea materialelor. De exemplu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Marea Britanie a început să se folosească un ștecăr cu trei fire care avea o siguranță scurtă de cupru. Acest design a făcut posibilă economisirea cuprului și redirecționarea acestuia spre nevoile militare.
Astăzi, conform unei clasificări se disting 20 tipuri de prize, iar după altă clasificare sunt 15. Prizele de un tip acceptă uneori ștecăre de alt tip. Totuși, dacă prizele se aseamănă, trebuie să ținem cont că în diferite părți ale lumii, tensiunea și frecvența curentului pot varia.
Cele mai întâlnite tipuri de prize sunt cele europene (220-240 V la o frecvență de 50 Hz) și cele americane (100-127 V la o frecvență de 60 Hz). Nu vă recomandăm să verificați ce se va întâmpla dacă un aparat electric care funcționează la 220–240 V este conectat la o priză cu 100–127 V.
De ce nu se standardizează tipul de priză
Lipsa standardizării prizei nu este o problemă contemporană. În 1934, un grup al Comisiei Electrotehnice Internaționale (IEC) s-a întâlnit în Olanda pentru a discuta o standardizare internațională. După discuții îndelungate, nu s-a rezolvat nimic. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, dezbaterea a fost lăsată pe plan secund.
Când discuțiile s-au reluat în anii ’50, era deja prea târziu. Fiecare țară avea propriul ei standard și ar fi fost foarte costisitor ca să se înlocuiască toate prizele și ștecărele de la toate electrocasnicele. Astfel, au hotărât să împingă rezolvarea problemei către generațiile următoare. Conform oamenilor de știință, electricitatea wireless (fără fir) va rezolva în viitor această problemă.