Mulți se întreabă, pe bună dreptate, de ce este atât de costisitor să ajungem din nou pe Lună dacă am fost deja acolo. Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, trebuie studiate politicile marilor puteri ale lumii, adică acele țări care ar putea fi capabile să trimită oameni pe suprafața Lunii.
Trimiterea omului pe Lună a fost o demonstrație de putere, nu de progres științific
În anii ’60-’70, oamenii au ajuns de multe ori pe Lună, însă aceste călătorii au avut loc într-un context special. La acea vreme, Războiul Rece era în plină desfășurare, iar SUA și Uniunea Sovietică luptau pentru supremația ideologică și tehnologică.
Până la prima aselenizare, care a avut loc în anul 1969, URSS conducea lupta pentru cucerirea spațiului. Astfel, sovieticii lansaseră primul satelit (Sputnik în 1957) și primul om în spațiu (Yuri Gagarin în 1961).
Pentru a nu rămâne în urma URSS, Statele Unite au început un plan îndrăzneț de recuperare a dezavantajului: trimiterea de ființe umane pe Lună. Au fost investite miliarde de dolari într-un efort absurd de a face acest lucru realizabil în doar câțiva ani. Până la urmă au reușit aselenizarea, ceea ce reprezintă un lucru uimitor având în vedere tehnologia de la acea vreme.
De ce este atât de greu să mai ajungem pe Lună
Pare banal, dar primul factor care a împiedicat ani de zile astronauții să se întoarcă pe Lună este lipsa fondurilor. Misiunea Apollo a costat SUA echivalentul a 120 de miliarde de dolari în banii de astăzi. Deși fondurile alocate NASA au crescut în ultimii ani, de la 21,5 miliarde în 2019 la 24 miliarde în 2022, sunt prea puțini bani pentru dezvoltarea unui program de o asemenea anvergură.
Un raport al NASA a estimat că un nou program de trimitere a oamenilor pe Lună ar costa 104 miliarde de dolari.
Cu toate acestea, banii nu sunt singurul obstacol în calea SUA de a trimite din nou oameni pe satelitul nostru natural. Politica joacă și ea un rol important, administrațiile dorind în principal să aloce fonduri către alte domenii mai esențiale cum ar fi politicile sociale sau apărarea.
Un exemplu în acest sens este programul Constellation care avea ca scop trimiterea oamenilor pe Lună până în 2020. Deși programul a fost susținut cu tărie de către președintele George W. Bush, succesorul său, Barack Obama, a tăiat din fonduri și le-a realocat către alte domenii considerate mai importante.