Protejarea naturii este un subiect extrem de important ce a apărut odată cu dezvoltarea industrială și avansul tehnologic. Pentru a face față cererii și pentru îmbogățire, oamenii uită că ar trebui să fim parte a naturii, nu să o distrugem. În ceea ce privește pădurile, acestea sunt considerate plămânii planetei și nu ar trebui distruse.
Daisugi, tehnica japoneză de creștere a copacilor
Japonia, o țară cu tradiții înrădăcinate de secole, continuă să surprindă și să inspire prin ambiția locuitorilor săi de a căuta perfecțiunea. Printre tradițiile din această țară se numără și Daisugi, o tehnică ingenioasă ce permite obținerea lemnului fără a tăia complet copacul. Această metodă este aplicată în special la cedrii plantați în acest scop. Tehnica prezintă asemănări notabile cu cea utilizată în arta bonsai, însă este adaptată la dimensiunile copacilor uriași.
Cedrii sunt supuși unei tăieri manuale extrem de delicate la fiecare doi ani, lăsând doar ramurile superioare din care se vor naște noi lăstari. La prima vedere, această tehnică conferă impresia că cedrii sunt crescuți deasupra altor cedri. Acești noi lăstari devin ulterior o sursă de lemn perfect, drept și complet lipsit de noduri, adică lemnul ideal pentru cherestea.
Procesul de recoltare se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, un singur copac putând genera astfel de lăstari timp de 200 până la 300 de ani înainte de a se usca.
Daisugi este un concept ce a apărut dintr-o nevoie
Metoda Daisugi a fost concepută inițial în jurul anului 1300 pentru a rezolva o criză a materiilor prime. În acea perioadă, arhitectura sukiya-zukuri era în vogă, necesitând cherestea extrem de dreaptă și stilizată, care însă nu era disponibilă în cantitățile necesare. În Japonia, fiind o țară insulară, era imposibil ca suprafața pădurilor să fie extinsă.
Pe lângă rezolvarea problemei ce ține de materia primă, tehnica Daisugi își propune să reducă defrișările, dar în același timp să producă și lemn de înaltă calitate.