Sunt puține lucruri în această lume mai delicioase ca un baton de Snickers. Să simți cum gura ți se umple cu salivă și limba parcă simte gustul batonului atunci când te lupți să desfaci ambalajul. După ce muști din el, un amestec de gust dulce, sărat și cremos îți învăluie cerul gurii, iar centrul plăcerii din creier se aprinde.

Mâncarea nesănătoasă (junk food) este un miracol comestibil al ingineriei alimentare. Aceasta nu are echivalent în natură și a fost ajustată cu precizie pentru a oferi plăcere pură prin combinații generoase de grăsimi, zahăr și sare. Nu doar că are un gust irezistibil, dar este ieftină și disponibilă în orice restaurant de tip fast-food, supermarket, benzinărie, cinematograf – aproape peste tot în lume.

Este o singură problemă cu acestă mâncare nesănătoasă – este proastă. Junk food, este prin definiție, o mâncare ce conține prea puține (spre deloc) valori nutriționale în timp ce livrează cantități imense de calorii sub formă de grăsimi, zahăr și sare. Majoritaea acestui tip de mâncare se încadrează în categorii de dulciuri, gustare sărată, lactate cu conținut ridicat de grăsimi, prepatare de patiserie și băuturi răcoritoare.

Mâncarea „junk” este plină de „calorii goale” și încarcă organismul cu un exces de energie (majoritatea depozitat ca grăsime) fără fibrele, vitaminele sau mineralele necesare organismului pentru o dezvoltare corectă și pentru un sistem imunitar sănătos.

Este fast-food-ul mâncare junk? Nu neapărat. Se poate argumenta că un Big Mac are valoare nutrițională pentru că oferă 24 grame de proteine, 3 grame de fibre și 25% din necesarul zilnic de calciu. Cu toate acestea, având 530 calorii, un Big Mac oferă 48% din necesarul zilnic de grăsimi saturate și 40% din necesarul zilnic de sodiu. Pune alături o porție mare de cartofi prăjiți și un pahar de Cola și vei realiza repede de ce majoritatea, dacă nu toată, mâncarea fast se poate califica la categoria de măncare junk.

 Istoria mâncării nesănătoase

Istoria mâncărurilor nesănătoase și rapide are legătură cu industrializarea din SUA. Înainte de începutul anilor 1800, hrana este preparată în exclusivitate în locuințe și făcută cu ingrediente minim procesate, crescute local și culese sezonier. Nu se poate spune că acum două secole oamenii mâncau sănătos și cu diete variate, dar ideea de mâncare junk – gustări foarte procesate – nu exista.

În timpul Războiului Civil american (din anii 1860), soldații s-au învățat cu mâncatul din conserve și gustul rațiilor produse în serie. Când s-au întors acasă au dorit în continuare hrana accesibilă (comodă) din conserve și borcane, precum și gustul familiar al acesteia. Creșterea numărului de fabrici a îndepărtat oamenii de  muncile agricole din mediul rural către mediul urban. Primii vânzători de fast-food au fost comercianții ambulanți de mâncare care își parcau cărucioarele cu delicatese la intrarea în fabrici pentru a hrăni muncitorii.

Prima mâncare junk a fost Cracker Jack, un amestec dulce-sărat din popcorn, melasă și alune, introdus de frații Frederick și Louis Rueckheim la Târgul Mondial de la Chicago din 1893. Rețeta acestei gustări nu era o noutate, dar geniul fraților Rueckheim a constat în marketing – un premiu surpriză în fiecare cutie. Până în 1916, Cracker Jack devenise deja cea mai vândută gustare din lume.

Istoria băuturilor răcoritoare datează încă din Europa secolului 17 când apa carbogazoasă a fost pentru prima dată amestecată cu suc de lămâie și miere pentru a obține un amestec dulce și cu bule. În America, primele loturi de sirop de Coca-Cola și Pepsi-Cola erau amestecate în farmacii, între anii 1880 și 1890, și erau vândute ca băuturi răcoritoare, sănătoase pentru a ajuta digestia.

Apariția fast-food a fost alimentată de creșterea culturii automobilelor și suburbanizarea orașelor americane în anii 1950. Inițial, o noutate convenabilă, comandarea de burger și cartofi prăjiți la „drive-thru” a devenit repede ca o instituție americană.

În a doua jumătate a secolului 20 am fost martori la o creștere explozivă a varietății, accesibilității și a omniprezenței mâncării rapide și nesănătoase. Inovațiile din procesele de fabricare, ambalare, transport și marketing a mâncării junk, mai ales către copii, au transformat aceste gustări rare în diete de rutină pentru milioane de oameni. Toate companiile mari angajează armate întregi de ingineri în alimentație pentru a face produse cât mai atractive. În această industrie a mâncării, secretele sunt de mare preț, iar spionajul concurenței este ceva la ordinea zilei.

 Știința din junk food

Există un motiv pentru care se numește „Happy Meal” și anume că mâncarea nesănătoasă este extrem de plăcută; după cum am spus anterior – centrul plăcerii din creier se aprinde. Acest fenomen nu este unul accidental. Acest tip de mâncare – junk food – a fost proiectată cu grijă de cercetătorii în alimentație și producătorii de gustări pentru a ne face să dorim cât mai multă mâncare de acest gen.

Totul pornește de la papilele gustative de pe limbă, iar o trăsătură importantă a junk food-ului este senzația plăcută pe care o lasă în gură. De exemplu, pufuleții Cheetos sunt faimoși pentru gustul exploziv de brânză pe care îl oferă și ți se topesc în gură imediat, lucru care îi face să nu pară ceea ce sunt – bombe calorice de grăsimi și sare.

Acest fenomen se numește dispariția densității calorice. Creierul se bazează parțial pe senzațiile din gură lăsate de un produs pentru a determina câte calorii sunt în respectivul produs. Cheetos te păcălește să consumi toată punga tocmai prin trăsătura lui principală de a ți se topi în gură.

Și fast-food-ul se bazează pe senzațiile mâncării din gură. O masă alcătuită dintr-un hamburger și o porție de cartofi prăjiți este fără îndoială grasă și papilele perceptibile din gură știu asta. Pentru a balansa această trăsătură, cercetătorii din alimentație au reușit să echilibreze meniul cu calitatea astrigentă a băuturilor carbogazoase, inclusiv de a obține un echilibru între sărat și dulce. Astfel un meniu format din hamburger, cartofi prăjiți și o băutură carbogazoasă reușește să păcălească papilele gustative în favoarea caloriilor multe și goale.

Industria alimentară cheltuie zeci de milioane de dolari anual pe cercetarea și dezvoltarea unor combinații cât mai ideale și atrăgătoare pentru papilele noastre gustative. Există și un dispozitiv de mestecat artificial, în valoare de 40.000$, pentru a calcula exact forța necesară pentru a ronțăi un chips de cartof (chipsul crocant perfect are nevoie de 2 kg.forța per 2,54 cm²).

Știința mâncării junk se bazează mult pe biologia evoluționară. Creierul oamenilor moderni au evoluat într-un loc și moment în care viața cotidiană se consuma în căutarea pentru cât mai multe calorii. Ca omnivori, putem digera fizic o mare varietate de hrană, dar nu toate felurile de mâncare sunt egale din punct de vedere caloric. De exemplu, carnea oferă mult mai multe calorii per îmbucătură în comparație cu frunzele.

Pentru a ne hrăni cât mai eficient, creierul a dezvoltat abilități pentru a identifica cât mai rapid hrana cu o densitate mare de calorii. Cu toate că deficitul de alimente din lumea modernă nu mai este o problemă, instinctul de conservare apare de fiecare dată când apare și senzația de foame. Din această cauză ești tentat să alegi punga de chipsuri în locul unui măr.
[sursa]
Daca ti-a placut articolul, urmareste ATLAS GEOGRAFIC pe FACEBOOK

.