Clisma cu fum de tutun era realizată cu ajutorul unei truse medicale care conținea o pereche de foale (cameră cu burduf) și niște furtunuri. Dispozitivul a fost aprobat de către Royal Humane Society din Londra, cunoscută atunci și sub numele de Societatea pentru Recuperarea Oamenilor Înecați. Atunci se credea că tutunul are proprietăți revigorante și că are capacitatea de a absorbi umezeala, încălzind corpul din interior și drenând excesul de apă.
În acea perioadă se știa că indienii din America de Nord foloseau tutunul ca „medicament” pentru a vindeca o varietate mare de boli. Europenii au considerat această plantă din Lumea Nouă un adevărat elixir al sănătății.
Astfel, suflarea fumului de tutun prin diferite orificii ale corpului uman a fost procedura recomandată pentru a reînvia corpul aparent lipsit de viață al unei victime înecate. Burduful din trusă permitea medicului sau asistentei să pompeze fumul de tutun prin diferitele furtunuri care erau proiectate pentru a se potrivi nărilor și rectului.
Acum sute de ani, căderea în apă și imposibilitatea de a înota însemna o moarte sigură, deoarece nu exista o metodă clar cunoscută de a resuscita o persoană inconștientă. Respirația gură la gură era o tehnică recomandată de unii medici, însă majoritatea oamenilor o considerau ciudată.
La sfârșitul anilor 1700, clisma cu tutun s-a răspândit în toată Europa devenind o modă, iar în Londra a devenit subiectul unei practici medicale obișnuite, potrivit Atlas Obscura.
Cei care lucrau în industria navigației erau obligați să știe unde ar putea găsi astfel de dispozitive în cazul unei urgențe.
La începutul secolului al XIX-lea, clismele cu fum de tutun au devenit o practică consacrată în medicina occidentală, „tratând” nu doar victimele înecului, ci și diverse alte afecțiuni, cum ar fi durerile de cap, insuficiența respiratorie, convulsiile, răcelile, herniile și crampele abdominale.
Clismele cu fum de tutun au scăzut rapid în popularitate începând cu 1811, după ce omul de știință englez Ben Brodie a dovedit că nicotina este toxică pentru corpul uman.