Cazul Taman Shud, cunoscut și sub numele de Omul din Somerton, este unul dintre cele mai ciudate și fascinante mistere.
În dimineața zilei de 1 decembrie 1948, un bărbat a fost găsit mort pe plaja de lângă Somerton Glenelg, Australia. Era bine îmbrăcat și, curios pentru anul 1948, nu purta pălărie, iar etichetele tuturor hainelor erau tăiate. De asemenea, nu avea acte de identitate și hainele lui erau excesiv de groase, având în vedere temperaturile ridicate din acea perioadă.
Medicul care a efectuat autopsia a declarat că sănătatea bărbatului era excelentă, dar că o doză de otravă a provocat ulcere și sângerări interne care i-au adus moartea. Raportul toxicologic nu a arătat urme de substanțe toxice, iar legistul a fost obligat să concluzioneze că decesul a fost din cauza unei substanțe necunoscute.
Într-un buzunar ascuns al pantalonilor a fost găsită o mică bucată de hârtie având scrisă expreia „Tamam Shud”, care înseamnă „terminat” în limba persană. Anchetatorii au descoperit că hârtia a fost ruptă dintr-o carte din Rub’ayyāt, o veche colecție de poezie persană scrisă între anii 1048–1131.
După ce au cerut ajutorul populației, oamenii legii au intrat în posesia cărții. A fost găsită de către un bărbat pe bancheta din spate a mașinii, neștiind cum a ajuns acolo. Era o ediție foarte rară datând de aproape un secol, iar la finalul ei se afla scris un număr de telefon, precum și o secvență de 5 rânduri de text care păreau a fi un cod secret.
Misterul se adâncește
La câteva săptămâni după ce a fost găsit cadavrul, în ianuarie 1949, anchetatorii australieni au descoperit o valiză într-un vestiar public la stația Adelaide. Valiza conținea diverse articole, inclusiv îmbrăcăminte compatibilă cu decedatul, foarfece și articole de toaletă. Însă hainele aveau, la rândul lor, etichetele tăiate.
Valiza era de fabricație americană, așa că omul ar fi putut să o cumpere din Statele Unite sau de la cineva care a cumpărat-o de acolo (comerțul electronic nu exista la acea vreme).
Singurul indiciu real al anchetei a fost numărul de telefon de pe spatele cărții, aparținând unei femei: asistenta medicală Jessica Thomson, dar ea a negat că îl cunoaște pe bărbat.
Anchetatorii au fost martori la o realitate tulburătoare: atunci când i-au arătat fotografii cu bărbatul mort, femeia aproape că a leșinat, deși a continuat să susțină că nu cunoaște persoana din poze. Există mai multe indicii referitoare la implicarea Jessicăi în acest caz misterios:
- Ea a născut un fiu în 1947 despre care pretinde că este al viitorului ei soț, Prosper;
- Copilul a dezvoltat mai târziu o hipodonție și o formă specială a urechilor, identică cu cea a bărbatului necunoscut (o probabilitate de 1 la câteva milioane). În 2011, un judecător australian a refuzat cererea pentru exhumarea corpului și testarea ADN-ului.
- Jessica a susținut că, în timpul războiului, deținuse o copie a colecției Rubʿayyāt, dar că o dăduse unui bărbat numit Alfred Boxall, care s-a dovedit ulterior că nu are legătură cu cazul.
- Jessica știa limba rusă, o limbă străină foarte rar întâlnită în Australia la acea vreme.
- Kate Thomson, fiica biologică a Jessicăi și a soțului ei, a susținut că mama ei i-a mărturisit că a mințit poliția și că știa identitatea Omului din Somerton.
Naționalitatea Omului din Somerton, numele său, motivele și circumstanțele morții sale prin otrăvire, rămân doar indicii și presupuneri.
Ar fi putut fi un spion sovietic? De ce avea etichetele hainelor tăiate? S-a sinucis după o ceartă cu iubita sa, Jessica Thomson? Ar fi putut Jessica să fie autorul real al crimei? Ce reprezintă acel cod ciudat găsit scris la sfârșitul cărții de unde a fost ruptă bucata de hârtie cu textul „Taman Shud”?
Toate răspunsurile la aceste întrebări, cel mai probabil, vor rămâne îngropate cu Omul din Somerton pentru totdeauna.
O moarte extrem de asemănătoare s-a înregistrat în Norvegia. Detalii: Cazul Jennifer Fairgate: Cel mai mare mister din istoria Norvegiei