Vă prezentăm mai jos o serie de curiozități despre ornitorinc, un animal asemănător cu castorul, dar cu un cioc de rață în loc de gură. Când au descoperit această vietate, oamenii de știință nici nu știau în ce clasă de animale să îl includă.
1. Ornitorincul trăiește în estul și sud-estul Australiei, dar poate fi întâlnit și în Tasmania. Atunci când au primit o schiță și o bucată din blana acestui animal în 1798, naturaliștii britanici au crezut că este o glumă.
2. În 1824, oamenii de știință au descoperit că femelele au glande mamare, dar nu au mameloane. Laptele iese din abdomen prin pori, apoi ajunge pe păr, iar puiul îl linge. Astfel, ornitorincul a fost inclus în clasa mamiferelor.
3. Femela depune ouă precum reptilele și păsările, de aceea se numesc mamifere ovipare. Strămoșii ornitorincului au apărut pe Pământ în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, într-o epocă în care animalele începuseră deja să-și hrănească puii cu lapte. Cu toate acestea, ornitorincii au continuat să depună ouă.
4. Aceste creaturi sunt acoperite cu o blană deasă, catifelată, de culoare maro. Corpul are 40-50 cm lungime, din care doar coada are 15 cm. Greutatea unui ornitorinc poate ajunge la două kilograme.
5. Acest mamifer semi-acvatic a dezvoltat o caracteristică specială – electrolocația. Se folosește de stimuli electrici pentru a simți prada.
6. Ciocul său plat nu are nimic de-a face cu cel al păsărilor. Este format din două oase în formă de arc, subțiri și lungi, pe care se întinde o piele elastică.
7. Picioarele din spate sunt mult mai slabe decât cele din față, iar atunci când înoată ornitorincul își folosește coada turtită ca stabilizator.
8. Ornitorincul adult nu are dinți. Macină mâncarea cu fălcile sale cornoase, iar uneori folosesc pietriș, pe care îl depun în sacii obrajilor. Puii au șase dinți, dar cad la scurt timp după ce părăsesc cuibul.
9. Coada, care se aseamănă cu cea a unui castor, este ușor plată și acoperită cu blană. Interesant este că în coadă sunt stocate rezerve de grăsime care ajută la supraviețuirea animalului în perioadele în care cantitatea de hrană este limitată.
10. Labele, asemănătoare cu ale rațelor, sunt situate pe părțile laterale ale corpului, așa că pe uscat mersul său este foarte asemănător cu cel al reptilelor.
11. Ca adăpost, ornitorincul sapă o gaură de aproximativ 10 metri cu două intrări, dintre care una sub apă, iar cealaltă de pe uscat. Animalul are grijă să își mascheze intrarea de pe uscat și adesea o construiește la rădăcinile copacilor.
12. Diametrul ouălor este de aproximativ 11 mm. După perioada de incubație, puii vin pe lume orbi. Atunci când mama părăsește cuibul pentru a căuta hrană, ea blochează intrarea în vizuina cu un dop pentru a-și proteja puii de inundații și prădători.
13. Ornitorincul se hrănește cu viermi, larve de insecte și mici crustacee, fiind nevoit să mănânce echivalentul a 20% din propria greutate în fiecare zi.
14. La vârsta de doi ani, ornitorincul începe să se reproducă. Înainte de sezonul de împerechere, aceste animale hibernează timp de zece zile.
15. Ornitorincul trăiește în medie 10 ani. În captivitate pot ajunge să trăiască 15 ani.
16. Una dintre cele mai interesante curiozități despre ornitorinc este că masculii au pinteni otrăvitori. Veninul este atât de puternic încât poate ucide orice animal de mărime medie.
17. Pentru oameni, veninul unui ornitorinc nu este atât de periculos, dar la locul înțepăturii apare o durere care ține timp de câteva zile.
18. Ornitorincul este înfățișat pe moneda de 20 de cenți din Australia.
19. Deși în natură, ornitorincul are puțini prădători, la începutul secolului al XX-lea, aceste animale erau pe cale de dispariție. Blana lor devenise un produs de lux, iar ornitorincii au devenit victimele braconierilor.
20. Din fericire, vânătoarea de ornitorinci este complet interzisă astăzi, iar animalul a devenit un simbol al Australiei.