Multe dintre denumirile folosite în psihologie au legătură cu evenimente reale, iar Sindromul Stockholm este cel mai bun exemplu. Un eveniment neprevăzut a dat naștere unui termen des utilizat, la care psihologii și psihiatrii face referire atunci când victima dezvoltă sentimente față de agresor.
Cum a apărut Sindromul Stockholm?
Acest sindrom a fost botezat după un eveniment șocant care a avut loc în 1973, în orașul Stockholm din Suedia. Sindromul a fost descoperit în urma unui jaf bancar care a captivat nu doar atenția publicului, ci și a psihologilor din întreaga lume.
Totul a început când încercarea lui Jan-Erik Olsson de a jefui o bancă a luat o întorsătură neașteptată. În timpul jafului, Olsson a luat trei angajați ai băncii drept ostatici și a cerut o sumă considerabilă de bani în schimbul eliberării lor. Ceea ce a urmat a fost un șir de evenimente incredibile, care au format baza Sindromului Stockholm.
O caracteristică notabilă a acestei situații tensionate a fost dezvoltarea unei relații neașteptate între infractori și ostatici. Jan-Erik Olsson, alături de complicele său, Clark Olofsson, și cei trei ostatici au fost nevoiți să împărtășească aceeași încăpere timp de șase zile. În această perioadă, au jucat cărți și au împărtășit povești, creând astfel o legătură emoțională care i-a uimit pe mulți.
Negocierile cu poliția s-au desfășurat într-un mod cu totul neobișnuit, deoarece doi dintre ostatici au arătat un aparent sprijin pentru răpitori. O ostatică pe nume Kristin Enmark chiar a declarat că are încredere deplină în infractori și că, dacă va fi nevoie, va călători alături de ei ca ostatică.
După șase zile, polițiștii au folosit gaze lacrimogene care i-au determinat pe cei doi atacatori să se predea, fără ca ostaticii să fie răniți.
Cu toate acestea, momentul despărțirii a fost unul deosebit de emoționant, cu schimburi de îmbrățișări strânse între infractori și ostatici. Aceste momente ale poveștii au șocat o lume întreagă.
Sindromul Stockholm a apărut după analiza acestei povești ciudate
Termenul „Sindromul Stockholm” a fost introdus în discuții de către Nils Bejerot, un psihiatru care a colaborat cu poliția în timpul acestui eveniment. El a descris sindromul ca o încercare a ostaticilor de a câștiga simpatia infractorilor, reducându-și astfel șansele de a deveni victimele unei infracțiuni violente. Acest fenomen psihologic a fost ulterior studiat și analizat în profunzime de comunitatea științifică, aducând în lumină complexitatea relațiilor umane în situații extreme.
În urma evenimentului, ambii atacatori au fost condamnați la închisoare. Jan-Erik Olsson, liderul acestei „operațiuni”, s-a căsătorit în închisoare cu una dintre numeroasele sale admiratoare de la care primea scrisori.