Egiptul Antic isi asuma creditul pentru inca o realizare care ne influenteaza viata: sunt una din primele populatii care au practicat medicina ca meserie. Doctorii din Egiptul Antic, de obicei, faceau ani de zile de pregatire in scolile din temple invatand arta diverselor forme de interogare a pacientului , de consultare sau examinare , palpare si tratament.

Nu putem vorbi de medicina Egiptului antic fara sa vorbim de Imhotep, vizirul lui Zoser, fondatorul Dnastiei a Treia, si de asemenea arhitect al primei piramide din Saqqara. Este recunoscut ca mare vindecator, si ca posibil fondator a unei scoli de medicina in Memphis care a fost faimoasa timp de 2000 de ani, iar la secole dupa moartea sa este slavit ca zeul mediciniei. Sir Wiliam Osler spune ca Imhotep este “prima figura care se distinge clar prin ceata antichitati” (Baracos, 1990).

Imhotep a diagnosticat si tratat boli ale pielii, parului, unghiilor, limbii, a tratat tuberculoza, apendicita, guta si artrita; a facut operatii (s-a gasit craniul unuia dintre muncitorii responsabili cu constructia piramidelor care a suferit o operatie pe creier dupa care a mai trait doi ani), a practicat si stomatologia; facea medicamente din plante; cunostea pozitia si functiile organelor vitale si ale ciriculatiei. Enciclopedia Britannica spune ca reputatia lui Imhotep era foarte respectata in acele vremuri si ca odata cu trecerea timpului prestigiul sau crestea, si ca templele sale in perioada greaca erau centrele invatarii medicinei.

Toate aceste se intamplau cu 2200 de ani inainte ca parintele vestic al medicinei, Hipocrat sa se nasca. Azi, o statuie a lui Imhotep troneaza in Galeria Nemuritorilor la Colegiul Chirurgilor din Chicago. Peseshet este cunoscuta ca prima femeie doctor din lume, care a trait in timpul Dinastiei a Patra.

Egiptenii au inceput sa practice medicina de foarte devreme, in jurul anului 4000 i.e.n. Practicantii medicinei cunosteau foarte bine corpul uman desi nu beneficiau de avantajele moderne ale radiografiei. Cunostintele lor proveneau din practicarea mumificarii. In acest proces, se extirpau si examinau diferitele organe ale corpului dupa moartea individului. Cunosteau inca de pe atunci creierul care in procesul mumificarii era lichefiat cu ajutorul uleiului de palmier care se introducea printr-o palnie pe nas, dupa care cu un instrument special in forma unui carlig se zdrobea, fiind astfel eliminat. Ei cunosteau si locatia exacta a inimii, si ca sangele circula prin corp.

Doctorii vechi egipteni erau si excelenti observatori ai pacientilor lor. Ei isi dadeau seama dupa felul in care o persoana se misca daca suferea de o dislocare a vertebrelor.

Existau inca de pe vremea aceea specializari. Exista dovezi ale unei mandibule descoperite de arheologi a unui pacient caruia i-a fost drenat un abces se sub un molar, operatie efectuata si in zlele noastre. Din inscriptiiile gasite in morminte si pe peretii diferitelor constructii stim ca existau doctori specializati in problemele ochilor, stomacului, existau si medici care se ocupau de fertilitatea, contraceptia si sarcina femeii.

Principalele surse care ne dezvaluie informatii despre medicina Egiptului antic provin in principal din sapte papirusuri datand din Dinastia a Doisprezecea. Cele mai importate papirusuri sunt cele care se numesc: Smith si Elbers, purtand numele celor care le-au descoprit sau interpretat. Papirusul Elbers este lung de 20 de metri si lat de 30 de cm. Acesta contine 877 de tratamente pentru diferite boli si simptome, incluzand cele ale ochilor, pielii, capului si fetei; proceduri chirurgicale, boli ale femeilor, si chiar sfaturi despre intretinerea unei case. Descantecele sunt recomandate numai in 12 cazuri. Papirusul Elbers este de fapt un tratat de medicina care cuprinde toate interventiile medicale cunoscute pe vremea aceea si este printre primele care s-au scris, acum mai bine de 36 de secole!

Papirusul Edwin Smith este mult mai mic, si este de fapt o copie a unui document mai vechi datand din timpul celei Regatul Vechi. Partea cea mai importanta este cea adaugata de autor, reprezentand un glosar de termeni explicati care apartineau documentului original. In papirus sunt tratate si cazuri concrete de ingrijire a unor rani provocate in diferite parti ale corpului: cap, gat, piept si coloana vertebrala.

Sa presupunem ca esti un locuitor al Egiptului antic si suferi de cistita. Ce se intampla cu doctorul? Cel mai probabil ti-ar fi facut o vizita la domiciliu daca ti-ai fi putut permite . Primul lucru pe care l-ar fi facut ar fi fost acela de a-ti examina pulsul, desi nu se stie exact ce informatii obtineau doctorii in urma acestei proceduri. Apoi doctorul te-ar fi interogat conform Papirusului Smith pentru a afla care sunt simptomele si starea generala, probabil un pic mai mult decat o fac doctorii din zilele noastre. Cel mai probabil te-ar fi intrebat daca ai dusmani sau daca ai facut ceva in ultima vreme care sa provoace mania cuiva, si daca acesta ar fi fost cazul, ti-ar fi facut un descantec, sau ti-ar fi dat o amuleta. Apoi doctorult l-ar fi consultat, palpat, ar fi luat o mostra de urina pentru testare, iar apoi s-ar fi pronuntat asupra diagnosticului final si tratamentului. Nu ar fi fost de mirare daca doctorul ti-ar fi prescris coriandru, folosit si in zilele noastre, mai mult ca si condiment pentru in unele zone mancare decat ca tratament. Semintele de coriandru au fost descoperite de fapt in mormantul lui Tutankhamon, si in alte situri funerare.

Un tratat de chirurgie osoasa, datand din mileniul al trilea i.e.n. expune 48 de cazuri de fracturi, luxatii, entorese, contuzii. Chirurgii egipteni – care nu prescriau niciodata medicamente au fost cei dintai care au practicat punctele de sutura pentru inchiderea marginilor unor rani, precum si primii care au folosit atele in caz de fracturi.

Vechii egipteni reprezentau prototipul medicului generalist: ei tratau persoana in intregime, atat: fizic, mental, spiritual, si chiar social.

Multe dintre plantele medicinale folosite de noi astazi au fost descoperite in Egiptul antic. Si multe din cunostintele noastre de anatomie au la baza studiul corpului omenesc de catre vechii egipteni obtinute in urma procesului de mumificare efectuat de acestia. Iar doctorii din Egiptul antic, desi le lipsea echipamentul tehnic sofisticat pe care noi il avem azi, valorau un lucru foarte important pe care noi se poate sa-l fi uitat: cat de important este sa-ti asculti pacientul.
sursa: egiptulantic.3x.ro